CENACLU

Capitolul III -din romanul Pe malul de lut al fluviului (Călătorii paralele II-) Coborâră în apropierea Colosseum-ului. Ionel ridică ochii spre cerul acoperit de norii cenuşii. Constănţeanul, mergând umăr la umăr, îi urmări privirea. -Nea Ioane, pariez că nici mata nu ţi-ai luat umbrela, deschise el gura. -Numai la umbrelă nu mi-a fost gândul. N-ai […]

gândurile sunt mici licurici ce se frământă, se zbuciumă și se alintă în craniul meu, colivie din care noaptea în zori evadează câteo ciocârlie cu glas de poezie. Sursa foto:1.bp.blogspot.com

Dinții, pentru că ei sunt cei mai aproape, se vor rupe, scrâșnind, să-mi facă loc. Vântul va goni de pe străzi pietruite umbrele montane, înghesuite la oraș. – Desigur, vârful munților ar trebui să fie drept – Și prin toate încăperile, pe sub pragul de sus, pe sub burlanele de tablă, ori sub stinghia de […]

Mi-am sprijinit capul de peretele rece; cu mâinile tremurânde mi-am astupat urechile și mi-am ascultat gândurile. Am închis ochii și am văzut sângele picurând în vene. Îmi e dor să aud plânsetul cerului și scocurile vuind. Stăteam la geamul aburit urmărind picăturile de ploaie și numărându-mi  lacrimile. Nu au mai rămas prea multe. Priveam cu […]

pozai goală pictorilor ucenici, pretinzându’le cunoașterea cântatului viorii, doar-doar el se va gelozi… doar-doar iubirea lui dinspre tine ți’l va restitui, ție și numai ție, pe el, Adonis fugit de tine și reîntors pe Terra. dar îngerii din publicul concertului tău de vioară au făcut ca nurii tăi să’i stârnească pe ucenici, iar lui să’i […]

Azi mi-am vândut funia din cuvinte am cumpărat în locul ei un buzunar de mâine voi cerşi iubire m-am plictisit să ne minţim în zadar   pe urmă îmi amanetez iubirea cumpăr în locul ei un pian să cânt cât de mult ne iubeam   mi-e mâna grea mă strânge cureaua de la ceasul prea […]

!am aprins toate focurile, ca să-ți incendiez trupul, împlinitor, ți-am înălțat toate dovezile mele de iubire, frânturi de melodii culese din inimă ți-am fredonat, iubito!   !am trăit iubirea vâltorilor nemăsurate, femeie, am descifrat absolutul și sensul unic al acestuia, pândiți de iubire, noi am reinventat temperatura vieții!   !pierzanie exasperantă a prea-lăuntricului nostru, dragostea […]

Câteodată ne întoarcem în copilărie. Îmbrățișăm orele, minutele, păpușile, culorile… Cu capul în poala mamei visăm, zburăm peste pădurea de argint, dansăm valsul Cenușăresei, ascultăm liniștea… Mâinile ei calde ne mângâie gândurile, întrebările și dorurile… Frunzele se desprind din zâmbetul de altădată, cuvintele ard mocnit în lutul adormit… Peste soare plouă cu cenușă… Sursa foto: g1b2i3.files.wordpress.com

în camera cu numărul 13 doamna chiriachiţa născută katanulis priveşte pe fereastra hotelului camberi în faţă dunărea umflată şi grasă ca burta unui peşte marinari ţanţoşi cu chipiurile trase pe frunte soarele încă arde   barcagiul strigă furios că i-a fugit nevasta cu altul la tulcea un căpitan de vas n-o să mai mănânce hamsii […]

Departe de trup, undeva, aproape de lună Sau foarte departe de pământul ce zace prin sânge, Cu ochii mai mult deschiși visez Că-s nici eu, mai mult un noi Spre a ne tot fi Eu și tu, tu și eu, de fapt, Doar eu, Doar tu, Înlănțuiți de razele-argintii, Înlănțuiți de rădăcinile scurse din pământ […]