CENACLU

Eram în casă, singuri, numai noi, Atât de singuri că ne-am auzit Bătaia inimii în amândoi Când am tăcut și ne-am privit.   Și parcă-n trup pentru întâia oară Am fi simțit, crescând, cum se răsfrânge O floare stranie de sânge, Ce-a început să doară.   Și-am stat nedumeriți, și-am ascultat Petalele în noi cum […]

       A fost odată ca niciodată un pescar sărac ce avea nevastă și cinci copii mititei. Locuiau într-un sătuc  sărăcăcios, aflat aproape de malul mării, acolo unde se unea cerul cu apa. În fiecare dimineață, omul pleca devreme de acasă, până nu răsărea soarele, scotea barca pe mare, se urca în ea, plutea unde era […]

Am ascultat vaietul vântului. Avea note grave, atât de grave încât vegetația pleca capul încercând să-și ferească auzul, dar vântul, asemenea unei sirene, pătrundea în timpanul cel verde și rupea totul în cale-i. Am ascultat zbuciumul apelor ce încercau să dizolve orice materie potrivnică din drumul lor. Am luat o piatră și m-am ostenit să […]

Taci, Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!… Taci, Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate În aplauzele mute ale-ntâielor dureri! Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul, Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept, Şi să nu mă chemi pe nume – Să-mi deştepţi din piatră […]

Era una din zilele mohorâte din acea toamnă.. Stăteai în fotoliul din sufragerie, cu o carte în mână, dar știam că nu te poți concentra.. Îți simțeam respirația grea.. Probabil regretai cuvintele pe care mi le-ai aruncat fără vreo urmă de rațiune… Eu stăteam rezemată cu capul pe fereastră, priveam cerul… Era înstelat în seara […]

Lumini și umbre   Ai ochii negri, mincinoşi şi răi Fântânile cu ape moarte-ascund Pupile negre licărind în fund, Ce mă atrag spre-adânc – ca ochii tăi. ٭ Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt Aşa se zbat copacii în furtună; Ca pentru fugă crengile-şi adună, Dar rădăcina-i leagă de pămînt. […]

Cum mă ninge cu dor şi mă’ntoarce-amintirea Cum ne suntem complici în priviri şi în iarnă Cum ne-adună din plânsul de maci răsucirea Orelor, ce nu vor fără noi să se-aştearnă   Cum îmi sfâşie carnea palme arse de dor Cum ne suntem complici în iubiri şi păcate Cum ne-adună din plânsul de ploi un […]

mă plimb prin oraşul meu cu copacii lui uscaţi în aşteptarea anotimpului cu suflet destupat   ce aţi zice voi de-o primăvară cu trei sori, cu trei mâini? de  ce l-oi fi iubind pe Bacovia ce lăcrimează,  încă, plumb?   în numele meu întunericul se face rug   nici penajul păsării căzute nici absenţa lunii […]

Ce plângi? Ce plângi, copilul meu? Ce-ţi are Sufletul? Te doare? Senină ca un bob de rouă, Ar fi ca o podoabă nouă, Dar e o lacrimă de turburare Şi mai cu seama locul ei mă doare. Eu, lacrimă, de tine-o am ascuns, Căci lacrimile nici nu-ntreabă, nici nu au răspuns, Teamă mi-a fost de […]

Pe prispa iernii, gândul aşteaptă buchete de ghiocei, umeziţi de şoaptele tale, mamă! Îmi vorbeşti acum prin lumina şubrezită de umbre şi faci din a mea clipă, ecou de infinit… Doamne, ai făcut din bulgări de cer făpturi de lumină, le-ai aşezat pe pragul vieţii Nu s-au topit la sărutul morţii… Din ce stele vin […]