Dinții, pentru că ei sunt cei mai aproape,
se vor rupe, scrâșnind, să-mi facă loc.
Vântul va goni de pe străzi pietruite
umbrele montane, înghesuite la oraș.
– Desigur, vârful munților
ar trebui să fie drept –
Și prin toate încăperile,
pe sub pragul de sus, pe sub burlanele de tablă,
ori sub stinghia de lemn a porții,
se dilată firul subțire al clopotelor
Eu trebuie s-ajung mai repede
Și buzele, pentru că ele sunt mai aproape,
se vor rupe în stea.
Porțile de aer ale orașului,
numai porțile de aer ale orașului
se bălăngănesc în vânt
Și mâinile, numai mâinile,
pentru că ele sunt mai aproape,
vor pipăi zăvoarele.
Nichita Stănescu