CENACLU

Mereu, la ceasu-acesta oprit, îmi amintesc o veche poveste de iubire…. Când nu mai știu dacă-i noaptea din zi sau viața din noapte și trăiesc o viață ce nu-i a mea, pe care am găsit-o aruncată la periferia orașului de cenușă într-o noapte de ger abisal… Ce-i drept, mi-a încălzit puțin inima, mi-a topit calcarul […]

Coboară luna în odaie, în noaptea  neagră, de catran… Se ţin de mână ploile şi norii… Oftatul rece îmi bate-n geam… O cucuvaie cântă miezul nopţii… Îmi mor copacii – suflete stinghere – Vântul se plimbă, vânăt, prin unghere… Aripi îmi cresc pe umeri istoviţi… Încerc să zbor… Dar pietrele se-agaţă de tălpile pe care […]

Când o femeie îmbrațișează un bărbat, Se pierde ce a fost pe ce va fi urmat, În puterea de a fi, Facerea lumii, doar într-o secundă, Se derulează și inundă, Hotarele puterii de-a iubi,   Când o femeie îmbrățișează un bărbat, Iertarea se coboară din păcat, Ca binecuvantare, Lutul curat ia formă-n infinit, Renașterea  de […]

mi’am pictat degetele mâinilor în alb iar pe cele de la picioare în negru și fericit, convins că semăn cu un pian, ignorantul din mine știa că te vei încumeta în jungla mea pentru a mă atinge atrasă de culorile astea aprinse ce răcneau șoptit evidența discreției, iar eu voi abuza, obraznic de iubitor, de […]

Ai nins de s-au astupat drumurile şi  de prea mult alb ochii, într-un joc de du-te vino, desenează  tăcerea ce se afundă în măruntaiele amintirilor.   De-atâta nins pleacă lumina la izvor şi mie mi-e tare sete ce să topesc să sting arşiţa de pe buza cuvântului nerostit? Sursa foto: hotweek.ro

Va veni un timp când, cu bucurie îţi vei da bineţe ajungând acasă, privindu-te în oglindă şi fiecare va zâmbi la salutul celuilalt şi vei spune, ia loc. Mănâncă. Vei iubi din nou pe străinul care ai fost. Dă-i vin. Dă-i pâine. Dă-i înapoi inimii inima, străinului care te-a iubit întreaga sa viaţă, pe care […]

Cine eşti, străine? Ce-ai venit să ştergi? Gândurile mele, amintirea lui, Celui pentru care viscolul de-afară Mă mai poartă încă peste mări hai-hui? Cine eşti străine? Ăste rupte crengi Pomul tot din mine, ramurile toate, Sunt bolnave toate de  amar albastru De nepuse mese, de singurătate Cine eşti, străine? Şi-unde vrei să mergi? Unde crezi […]

Înviere De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine. Nu știam că mă voi vindeca de mine, cu tine. Vorbele, gândurile, împletirile crezusem că-mi ajung. Nu știam. Mi-au zvâcnit umerii, mi-au crescut brațele: fusesem ciung. Mi-am simțit coapsele, gleznele, spinarea, tari ca un luptător. M-am vindecat și m-am născut, sărutându-ți talpa unui picior. Fusesem […]

Să îndrăzneşti să mergi mereu doar înainte, Far’ a privi noroiul de pe tălpi! Păşeşte peste spini cu pasul tău cuminte, Cărare să croieşti printre-ai durerii stâlpi. Nu te-ntrista când calci pe pietre colţuroase, Tu uită-te la florile din câmp! Să nu renunţi nicicând pe căi anevoioase, Chiar de îţi pare greu al vieţii anotimp… […]

Cuvinte rătăcite prin neantul vremii și-agață aripile în sufletul vântului. Se lasă purtate pe nori de cristal. În taine-și alină substanța sublimă, pe-acorduri de țambal. Alunecă ușor pe valurile gândului, în cântecul dulce al iernii. Sursa foto: schtiel.files.wordpress.com