Mariana Rogoz Stratulat 
Câteodată ne întoarcem
în copilărie.
Îmbrățișăm orele, minutele,
păpușile,
culorile…
Cu capul în poala mamei
visăm,
zburăm peste pădurea de argint,
dansăm valsul Cenușăresei,
ascultăm liniștea…
Mâinile ei calde
ne mângâie gândurile,
întrebările și dorurile…
Frunzele se desprind
din zâmbetul de altădată,
cuvintele ard mocnit
în lutul adormit…
Peste soare
plouă cu cenușă…
Sursa foto: g1b2i3.files.wordpress.com
