CENACLU

umblă cineva la uşă. Ş-are papuci, ci eu nu dau drumul….. Lung e drumul Papuciadei, ei, însuşi Cărtărescu a obosit de atâta Levant antenă nu are…. E în mendebil, Iliadeşte, cu ochii deschişi…. Şiroaie de lacrimi de râs s-au topit în ochii de copil, lucesc….. Scurt e doar drumul până la uşă, ş-are şi sufletul […]

E dimineață? Am uitat că timpul tău e mozaic de păsări călătoare, de fluturi și cireșe coapte, un timp cuminte cu amintiri albastre și ceasuri ruginite în fereastră.   Vino în timpul meu să îți așez visul sub pleoape, să căutăm cuvintele de foc, să ardem frigul din ochii statuilor de ceară, să scriem poemul […]

Într-un târziu, când ne vindecăm de-a cerurilor privire, lanternele sărăturoase nu ne mai dau nimic de ştire… Nu ne mai dau clasice bătăi de cap şoaptele din havuz de-ndată ce microfoane mic-burgheze ne mântuie de auz.   Privighetorile zboară la fel de programat ca şoimii, safire ne oblojesc amintirile şi drumul noimii… Inelele trunchiului încing […]

IRINA BINDER, INSOMNII, 2016    Replica feminină a lui Octavian Paler? Poate. Sau nu. Oricum, IRINA BINDER, de oriunde ar veni, pășește, gingaș(ă), demn(ă) și sigur(ă) (singură?) pe drumul ei.    Un drum: Calea Sa Lactee. Prin urmare, stele? Da: stele și răni. Lumină și durere. Feminitate și dăruire. Întrebări și speranțe.    IUBESC, DECI […]

Gândurile îmi invadaseră ca de obicei înaintarea, călăuzită în orice direcție de aceeași imagine. Te văd din orice poziție a vremii. Și ca printr-o minune, ai apărut în calea realității. M-am apropiat de tine așa cum mă apropii de sensul trezirilor. Te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi șoptit o mulțime de lucruri pe care ți le […]

Câtã oarbã aşteptare descãrcatã peste inimi Dintr-o singurã scânteie încãrcatã de fiori Zvâcnetul ascuns în pleoape Inima fântânã vie Aşteptarea ca o glie Chiar din prima orã a verii Gândul serii timpul mierii Câtã patimã sã-ncapã într-un fluviu de iubire Peste care se revarsã carul veşnic de-ntrebãri Carul mic carul cel mare Rãsturnate-n fiecare Focul […]

Iubito, la refren să ştii c-am să te vând, Demult, la prima strofă eu te-am iubit cumva Şi recunosc acum, că m-ai găsit plângând, Plângeam atunci vânduta ce-a fost ’naintea ta.   Îmi vând acum căldura din patul nostru strâmt, Te vând la primul semn că m-ai putea iubi, Îmi eşti aureola ce-mi dă porniri […]

An de an strângem obiecte pentru pomul care trebuie împodobit. Ne prefacem că nu știm despre el nimic; cum a fost izbit, cum s-a opus, cum a coborât de la munte un om, cu leșul tânăr, vegetal, pe un umăr. Vreau să-i văd bine chipul bradului, de aceea înainte de a-l împodobi, îl las singur, […]

De unde să-ndur Tot stropul de brumă, Ce-adoarme în miriști De tâmple sub humă ?   De unde sa-mi plâng Ursitele ramuri, Ce-ncet urcă-n mine Din gene de neamuri?   În târg plouă greu Pe alei e furtună Și cioburi de noapte In mine se-adună.   Măsor iar lumina Pe deal despletită Pe ruguri de […]

… Era plăcut, linişte şi pustiu în partea aceasta a parcului mănăstiresc. Intrase în bisericuţa cea veche, s-a rugat la icoane, a lăsat călugărului rânduit un pomelnic. A trecut din cerdacul bogat, brâncovenesc, în paraclis şi a stat la slujbă. Impunători mai sunt călugării care slujesc la altar, le simţi evlavia pe deasupra mulţimii, parcă […]