CENACLU

Nopţi travestite-n zile, lungi rochii fluturânde se-neacă-n amintire dinspre cândva spre unde. Şi zile-ncercănate, orfane de lumină clepsidrei răsturnate i se oferă cină… Vârtejuri de hazarduri saharele le umplu nisipul cade-n zaruri peste perfectul simplu. Mormane de uitare, destin rescris în gând… ce mână-ntoarce oare clepsidra care sunt? Sursa foto: bodygeek.ro

Nu faci doi bani, hârtie blestemată! Cum vii, aşa dispari: debusolată! Când nu te am, mă lasă şi amanta, cert! Când nu te am, paharul mi-e uscat deşert! Îi văd pe cei bătuţi de soartă Neputincioşi, pe care-i ocoleşti din poartă: Mai văd şi rânjet crud pe-un chip tiran Scuipat în faţa unui biet sărman; […]

M-am surprins iar cu privirea ghiulea, azvârlită în abisul lăuntric, lipitură de stea, săgetând fantomatic spațiul în care te miști. Și te văd de aici, prezență statornică de gând. Mă cufund în ochii tăi izbăvitor de parcă așa potolesc setea de viață. Am învățat să împart darul pâinii în bucăți calde, fierbinți, numai bune de […]

A câta-n van dimensiune respinge lumi nebănuite răstimpul ce pe-ascuns apune alt nesfârşit că s-ar omite,     A câta-n cer posesiune în loc de stea ni se promite lumina când prin ochi opune spirale spartelor orbite,     A câta pravilei comune o nouă viaţă se comite dezordinea ce-şi recompune din netrecutele-i ispite. Sursa […]

Ce energie, Ce spațiu, Ce conștiință poți fi, Zi după zi… întreabă-ți scrisul, după ce vei citi… întreabă nopțile, de ce au venit, de ce vor veni… întreabă soarele de ce răsare, cui se-adresează, și de ce oare? întreabă soarele de ce apune, cu tot cu rele, și cu bune… întreabă-mă când nu voi mai […]

deasupra raiului este destul loc dar cel mai potrivit este în podul palmei acolo unde nașterile mele din pietre concubine sunt oarbe   mi-e teamă să mă dezgrop din trup deschid paranteze de basme și zăpezi când în tine plâng toate nimicurile și asta nu ar fi de ajuns   îngerul decăzut își caută singurătatea […]

Ninge cu patima iernilor de demult. Ca o poruncă de-a ne simți fericiți. Pe drumuri și mai ales în hanuri. Ninge cum nu mai credeam că cerul știe să ningă și-n suflet mi s-au deschis trei răsărituri de ianuarie… Ninge dintr-o lume în alta, pământul năzuind spre stele, ninge într-o lumină violetă- ieșiți în prag, […]

           (Fragment  revizuit din volumul memorialistic « Între perfectul simplu şi perfectul compus »)        (…) Regii şi împăraţii din poveşti se cuibăreau în sufletul meu de copil întocmai cum erau înfăţişaţi în basme. Se cuibăreau, mă înduioşau şi acolo rămâneau  bătrâneii aceia simpatici şi buni care-şi conduceau cu dreptate ţinuturile peste care domneau. Şi care, de […]

Nu, așa cum voi descoperi deseori de-a lungul anilor, nu știu răspunsul. Părerea mea despre cât cunosc și cât înțeleg este doar o stare de suficiență din care m-am ridicat și în care am căzut de nenumărate ori. Pe măsură ce mă apropii de un răspuns apar alte mirări, întrebările se ramifică, devin obsesii din […]

când şuieră o frunză povestea lui Iisus atunci se face noapte-n fapta mea şi aşa temoasă şi aşa ursuză     când la-mpărţitul de trofee în numele meu litera se face scrum nimeni nu mă strigă nimic nu aud     atunci o-ntorc, din nou, din drum pe mama s-aud, prin ceruri, uşor, cum înspre […]