Camelia Florescu

24.06.2018

Mă mai străbate ploaia uneori

Mă mai străbate ploaia uneori Mă mai răsare și mă mai cosește, Tot vântul nopții-n mine poposește Cu despletite patimi și ninsori.   Sunam în cerb și norii se trezeau Și mă pierdeam sub [...]
16.06.2018

Bărbații plecați

nu știu să socotesc cărările arzând sub pașii bărbaților plecați, nu știu să mă dezbrac de spaima crizantemelor urcate-n margini de abruptă patimă   nimeni nu mi-a arătat cum din sarea [...]
06.03.2018

Nu mi-am nuntit anume

Nu mi-am nuntit albastru rug anume Dar s-a-ntâmplat așa să-ți trec prin gânduri Și tainice cuvinte printre rânduri Să îi găsească dragostei un nume   Nu mi-aș fi stins pe tâmple nopți [...]
15.02.2018

Dor de tata

Cum să cobor din mine, tată? Cum să sparg ceasul fragilor? Cum să arunc peste zidul cetății în care locuiesc, bucăți de amurg, boabe de verde descântat, sau resturi de aripi crude? Cum  să pot să [...]
26.12.2017

Toamnă aiurită

De unde să-ndur Tot stropul de brumă, Ce-adoarme în miriști De tâmple sub humă ?   De unde sa-mi plâng Ursitele ramuri, Ce-ncet urcă-n mine Din gene de neamuri?   În târg plouă greu Pe [...]
19.12.2017

Întâlnire cu un lup singuratic

Privesc amiaza cuvintelor, curcubeul amețit de așteptare și oceanele stinghere din bobul de rouă nenuntit încă în pâinea mirării mele.   Rămân goale în urma noastră peșterile desenate la [...]
26.11.2017

Dor de bărbatul pe care nu l-ai avut…

Dacă trupul ți-a fost cu nesaț mângâiat De acel care-apoi te-a iubit și uitat, Dacă arzi și acum amintindu-ți de el De suspini  și tresari azi, mereu și la fel   Dacă ochii-ți privesc către [...]
01.11.2017

Aceste săbii mute

Acestor săbii mute, răsucindu-se în carnea timpului nostru Le-am ascuțit tăișul în podul palmelor lunii Și le-am auzit cum pătrundeau în grinda  cerului. Ele mi-au frânt zborul uneori când te [...]
20.09.2017

Dragoste cu ferestre deschise…

Cu genele de iarbă și-așteptare Cu ochii de trifoi topit pe geam Îmi amintesc de mine în vâltoare Cum ierni tocmite aspru, răscoleam   Cu nestiută verde nemurire În carnea noastră despicând [...]
01.08.2017

Poem despre o consoană bolnavă

Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului. Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru, Niciodată nu [...]