Alin Radu 
Iubito, la refren să ştii c-am să te vând,
Demult, la prima strofă eu te-am iubit cumva
Şi recunosc acum, că m-ai găsit plângând,
Plângeam atunci vânduta ce-a fost ’naintea ta.
Îmi vând acum căldura din patul nostru strâmt,
Te vând la primul semn că m-ai putea iubi,
Îmi eşti aureola ce-mi dă porniri de sfânt,
Şi nici măcar iertarea nu m-ar putea opri.
Prin târgurile lumii, te-oi duce în curând,
Ne-om furişa în noapte de legea care vrea
Corect să fie trocul acelora ce vând,
Căci n-am dovezi concrete c-ai fost numai a mea.
Şi negustori şireţi cu suflete de vată,
Sau hoţomani fluizi la tine s-or opri,
Cu degete flămânde mai vor încă o dată,
Să înfioare sânii fecioarei ce-i uimi.
Vom cântări cinstit şi ne-om tocmi sălbatic,
Pe pulpele fierbinţi ce nu mai au stăpâni,
Când am să-ţi laud viaţa din ochii tăi apatici,
Simt mângâieri aceia ce văd a tale mâini.
Veniţi săraci ai lumii, poftiţi de daţi năvală !
Cu gleznele subţiri se pare că-i de neam,
Sunt negustorul care pe sine se înşală,
Căci azi se vinde Eva ce l-a vândut pe-Adam.
Şi culmea voluptăţii găseşti că preţu-i bun,
C-am negociat cinstit şi atât ai fi primit,
Sardonic râde Hermes, un râs de zeu nebun,
Când îmi clădesc averi pe cele ce-au iubit.
În punga cu noroc, acum te regăsesc,
Prin gologanii reci ce iar îmi dau fiori,
Sunt sigur că vreodată eu am să te plătesc,
Căci te-am vândut femeie, de-aşa de multe ori…
Iubito, la refren cu dor am să te vând,
Că-n cea din urmă strofă, tu n-ai mai fost a mea,
Plâng amintiri din ochii ce i-am văzut plecând
Şi deja vând iubita ce vine-n urma ta.
Sursa foto: favim.com
