CENACLU

E-nzorzonat oraşul cu hidromel de sărbătoare şi cresc luminile polare şi bat în portocaliu, în roşu, în albastru, şi bradu-n vicleim e argintiu şi stele emoliente împlinesc soprane căzătoare…   Şi viscolesc chenare pentru tristeţi alambicate… Serviţi, sunt gânduri proaspete, cu glicerină! Mame şi taţi afelic cântă în coruri din vitrină şi cărămizile de rai […]

Și brusc deodată sunt într-o cameră neagră, etanșă Nimic altceva, doar cuvintele lui prin aer plutesc până când Se lipesc de corp ca lipitorile cu același scop precis De-a-mi bea sângele, visele. Viața încet, încet, se îngustează Și se face ea înșăși o stradă pietruită care duce predestinat În poveștile lui pline de livezi în […]

Nu vreau să-mi revin… îmi place să plutesc printre norii iluziei. Fiorii pe care-i resimt nu sunt din această lume prea opacă, prea… prea mărginită pentru noi doi… Fiorii aceștia provin din oglinda în care Edenul își piaptănă binecuvântările albe peste muritori… Sursa foto: flickr.com

Decorul: o cameră sărăcăcioasă, mobilerul vechi alcătuit dintr-un dulap, o masa, două scaune şi o canapea. Personajele: Malu, Sera (Sera era la masă şi decojea mere. Malu stătea pe canapea şi îşi rotea privirea prin cameră.) Malu: Îl văd. Sera: Pe cine? Malu: Pe el. Sera: Care el? Malu: Cel care trăieşte în umbră. Sera: […]

Nu mai întoarce fila, Acolo, e ceva ce nu înţelegi. Gingaș, vrea să se spargă geamul fumuriu . Uimire a porumbelului Uitat de pace în pustiu. Uimire atârnatâ de gardul viu, Uscat în priza minții. Ivoriu, Uimire de imperiu străveziu… Sursa foto: devorbacutine.eu

Văzusem și eu aripile. Pluteam pe ele în fascinația contemplării. Mă înălțasem până la retragerea în adâncul inimii, până la decantarea nuanțelor pe care le sorbeam în orele înnoptării. Văzusem aripile gândului unicorn, magică întrupare. Privirile mă înghițeau, mă atrăgeau ca sfințenia rugăciunii, ca o biserică în care îmi regăseam tainic sinele vindecat de răstigniri. […]

Privesc amiaza cuvintelor, curcubeul amețit de așteptare și oceanele stinghere din bobul de rouă nenuntit încă în pâinea mirării mele.   Rămân goale în urma noastră peșterile desenate la intersecțiile memoriei și sub zăpada ce ni se dăruiește, colecția mea de cărămizi și pași pierduți rămâne desperecheată și ea     În visul verde al […]

striga ovoidul în lumea asta hoinar, nu sunt dresura pământului sunt ceea ce-mi dați voie să fiu sunt ochiul ce știe mâna ce simte piciorul ce echilibrul îl vrea urcușul de mâine nu m-am risipit cu o primă cioplire de gând   în cascada încercărilor sculptez cu o pană purtată de timp pentru o clipă […]

Ți-am pus inel de floare și ți-am legat toți pașii trăgând de umeri iarba și rădăcini de ploi, și-ți înveleam iubito la pieptul fin urmașii când ne creșteau tuleii prin lungi zăpezi de foi.   Ți- am pus inel de lună și te-am făcut mireasă, mi-aduc aminte-n treacăt cum pustiam tot cerul și câte stele-n […]

Azi, am rugat timpul să stea-n loc, am numărat secundele şi le-am prefăcut în lacrimi de rouă.   Azi, am contemplat lumina printre petale, am adunat-o în suflet ca s-o împart, la noapte, stelelor,   Azi, am simţit bucuria printre zâmbete, am sculptat-o în gând ca s-o păstrez şi mâine. Sursa foto: pxhere.com