CENACLU

Eram la șezătoare la vecina mea Marița lui Bejescu din Cintand, la torsul păpușilor din fuioarele de cânepă din podul casei adunate de anțărt. Odată cu lăsarea serii cețoase de brumar, s-au adunat vreo douăsprezece muieri și fete din vecini, cu furcile în brâu, cunoscute ca harnice torcătoare. Gazda vestită ca o femeie bună și […]

Ana plângea. Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii săi albi ca laptele. Mama ei o certase din nou. Nu înţelegea de ce. Când se apropia de ea şi o întreba ceva, mama îi răspundea: -Lasă-mă în pace, nu am timp, nu vezi ce fac? Am treabă multă, spăl, calc, gătesc, tatăl tău stă toată ziua […]

Luna face din sufletele noastre un jurnal închis în încheieturile șubrede ale clipei. Adâncindu-și privirea în tăcerile nopții, scrie poeme pe epiderma vieții – o rană deschisă prin care respiră doar dorul; din ea se secretă moleculele fericirii, le înghițim în zorii modelați de fiori care nu trec… Îmi rămâne o cicatrice când umbra iubirii […]

eu am venit aici, demult de undeva și voi pleca cândva eram izvor de ape cristaline în vremuri tulburi, de odinioară plantasem timpul pe un drum astăzi îl caut în zadar e pulbere și scrum sunt un punct trecut sau petrecut de lume, de vreme m-am așezat pe frunza vieții departe de munți acolo în […]

Ni s-au întâlnit sufletele. Te-ai trezit deodată cu atenția priponită de sălbăticia câmpului interior. S-au așezat la pândă simțurile în iarba așteptării, și-au ascuțit ghearele, s-au mlădiat mișcările înspre răsturnarea direcției. Și din aproape în aproape, ai mușcat din carnea contactului cu firescul. Ba se puneau curmeziș cerești adieri, ba se frăgezea inima, azimă dospită […]

          Dincolo de întâlnirile întâmplătoare prin Sinaia anilor ‘90, în noua eră culturală, promiţătoare dar nu prea,  am ajuns în apropierea Profesorului odată cu descinderea la cenaclul Lucian Blaga din oraş. De ce Lucian Blaga, când pe aici s-au perindat  şi s-au format o sumedenie de personalităţi culturale româneşti, n-am înţeles niciodată. O alegere conjucturală, […]

Amețite de dansul gâzelor minuscule, razele se împleticesc printre spicele de grâu spălate în zori de rouă – lacrimi ale timpului în fuga cailor sălbatici. O ciocârlie înalță imnuri de slavă soarelui, bucurând iia cu altițe ce tresare mângâiată de atingerea vicleană a vântului, roșind de plăcere ca macul în lanuri, sărutată de privirea lacomă […]

Eu oare cum te pot iubi ? Să-mi spui. Pot să-ți fiu nufăr care mâine moare Și toată viața, Toată seva lui, Ar izbucni-o-n cea din urmă floare?   Sau pot să-ți fiu prețios parfum De nard, Cu care-ți mângâi pulpa, subțiorii? Și-n timp ce pielea Ți-o sărut și ard, Să mă inspiri în suflet […]

Au avut de ales între nimicul ridicat la rang de idee, pe înțelesul tuturor Și un univers în care tu vezi Dar în care ceilalți greu ar fi putut distinge. Nimicul și întregul Într-o necontenită respingere pentru păstrarea echilibrului și așa fragil   Nu trebuie să te simți ca un rebut dat la topit Lasă, […]

Privirea se învăluie în ceață dantelată și luminițe vii desenează speranțe la pragul dintre ani. O liniște sublimă cuprinde gândul ce-adună idealuri în zâmbet plin de soare, când diminețile albe își cântă răsăritul.   (sursa foto: pixabay.com)