CENACLU

Probabil există un popor care nu se teme de carul  răsturnat nici de proștii sub clar de lună. Ipotetic respirăm același cer dar eu mângâi ochii dimineții tale răsturnate în albastrul de Voroneț din vaza cu albăstrele. Să zicem că ciobanul  mioritic ne bântuie plaiul dorului, că unii taie frunza nucului obosit că te-oi fi […]

     Era abia trecut de miezul nopţii când Ana s-a trezit. De ceva vreme, o ţine tot aşa, se trezeşte în puterea nopţii. Şi câtă nevoie are de odihnă!… Or mai chema-o… sau poate a scăpat… trăia cu frica-n sân. Fire de lumină se strecoară din stradă prin perdele. Ana se întoarce de pe o […]

Deodată înăuntru nu mai e ochi acasă-i parcă nicăieri doar singurătate – perechea umbrei de ziua ei o dată-n viață schimbându-și locurile până se-mplinește uitarea,   Nevăzutele-n rest sunt la fel pe trecute nimeni nu mai clintește luminii cuvântul supus înainte de-a fi, Nu apuci niciodată să mori pe limba ta brodită cu vorbe în […]

Nicăieri nu cresc copii mai frumoși Decât în inima celui care știe că va muri o dată Și încă o dată, în fiecare zi, pentru a scânci mâine în poezii Uneori au nevoie de zâmbete Le doresc ca pe farmece Copiii și-i hrănesc cu litere și semne de punctuație Nici prea multe, nici prea puține […]

N- am crezut în basme nici în Feți-Frumoși de-aia am căzut scuturând aripa dar, nu m-am pierdut printre norii groși am luptat cu mine prelungindu-mi clipa.   N-am crezut în vânturi ce m-ademeneau să îmi vând amarul pe obraji de locuri, mi-am cusut răbdarea pe nopți când mureau alte stele-lacrimi din genuni de focuri.   […]

Este o nebunie spune mintea Este ceea ce este spune dragostea Este nenoroc spune socotinţa Nu este mai mult decât durere spune frica Este fără perspectivă spune experienţa Este ceea ce este spune dragostea Este derizoriu spune mândria Este frivol spune gândirea Este imposibil spune experienţa Este ceea ce este spune dragostea Erich Fried, „Ceea […]

Știi, n-aș vrea să fiu când clopetele fac strigarea… Cu numele meu de femeie, stric echilibrul, ieșind din rând. Lacrimile bocetului îl voi face agheasmă și vei dansa rumba pe un nisip încins, rezervă clepsidrei uitate de soartă, întoarsă pe toate părțile, doar să iasă din ea lozul câștigător. Eu cu mâinile pline de așteptare, […]

creionul  viselor mi-a schiţat zâmbet şi linişte fără riduri   păream o vară melancolică ce-şi aştepta cireşii să se pârguiască la o–nsemnată cotitură de gând   păsări măiestre ţâşneau din ochii mei nerăbdători să te ştie   vânam răsărituri   între două tăceri te-mbrăcam în cuvinte-nflorite   mi-erai şi târziu şi etern şi aproape dar […]

Când am iubit din toate lacrimile, mi s-a rupt zăgazul zorilor, am tocit drumul soarelui cu sufletul șiroind vibrații, și deși, uneori, mi s-au ridicat în față fumuri reci, până la frâul zărilor, am coborât în măruntaiele orelor și m-am plecat la poalele sentimentelor, apă lină, străjuind ecoul. Am ascultat de semne cu privirea mieilor […]

Sunt doar un mic detaliu, dintr-un imens decor Ce-mbrăţişează raza să-şi definească umbra, Ce înfăşoară-n curbe, ca zborul de cocor, Cuvintele piezişe, descătuşând penumbra.   In ochi ascunde lumea, ca fructul pe sămânţă Ce-aşteaptă înflorirea în sfântul crezământ, Lăsând-o să coboare în marea ei speranţă De a vedea izvorul întâiului cuvânt.   Noian de vise […]