CENACLU

Dacă există suferință mai mare, toată însăși, decât singurătatea ce răzbate în afara noastră, doar creația artistică, poezie fiind înainte de orice, rămâne starea la fel de ,,discretă” precum durerea, a acestei suferințe. Conștientizată sau nu, acceptarea ei vine ca o resemnare aparent individuală, la limita temporală a expresivității artistice. Va înclina în favoarea nevoinței […]

Februarie – fragment Acum 91 de ani, Michel Tournier a văzut lumina zilei. Nu a fost premiat niciodată cu premiul Nobel pentru literatură, căci acesta-i oferit pe criterii doar de cei influenţi ştiute, însă el a fost mai mult decât o valoare, mai mult decât un scriitor, mai mult decât un om… Opera lui va […]

E stropul de expresie pus în priviri Lacătele care nu cedează sub presiunea lor Fără a se uita îndărăt După cei privilegiaţi Care nu-şi fac niciodată mea culpa Par stăpâni pe lotul de frumuseţe Pe dialogul purtat Care nu contrazic cu nimic evidenţa Nu încearcă să ascundă sub cămaşă Pipa ochelarii actul de identitate Renunţând […]

Fii bun, onest, cum se cuvine, Prin fapte, ca și prin cuvânt; Fugind de rău, fă numai bine, Dar leagăn până la mormânt. Așa, c-o veselă zâmbire Vei trece prin această viață, Putând voios, fără-ngrozire, Privi pe moarte, chiar în față. Și plug, și secere, și sapă, Vor fi ușoare-n mâna ta. Lâng-un urcior de […]

Întinde-ţi mâna moale şi dă a nepăsare, Deschide gestul tandru ce n-a mai fost deschis, Închide-ţi ochii grei sătui de aşteptare, Lascivă mă cuprinde şi mă cufundă-n vis.   Mă împresoară-ncet, mă-nvăluie, mă vinde, Mă curăţeşte blând, ca limbile de foc Ce lasă zguri în suflet şi-n inimă aprinde Dureri de pătimire şi doruri, la […]

Se agită fericirea în aglomerarea mașinilor din trafic Este oră de vârf nu va îndepărtați, mă întorc, Uite! Un alt bolnav de iubire suspină formând un număr la care nu răspunde nimeni Pașii trecătorilor adună cuvintele căzute din viteza mașinilor dor așteptările pe șoselele nesfârșite ale cuvintelor semne de exclamații aruncate în inima celuilalt Realitatea […]

Cum să cobor din mine, tată? Cum să sparg ceasul fragilor? Cum să arunc peste zidul cetății în care locuiesc, bucăți de amurg, boabe de verde descântat, sau resturi de aripi crude? Cum  să pot să prefac lumânările-n torțe ?   Cum să fiu zidarul speranțelor mele, tată? Cum să mă vremuiesc prin uitare ca […]

Eşti aici, la sfârşit de lacrimă și început de noi. Îmi desfaci nasturii Fiecărui gând, dezbrăcându-mă de mine, mă contempli cu buzele arse de aşteptare. Mă guşti cu ochii, din care a plâns neliniştea – izvor de dor. De pe genele necunoscutului alunecă miracolul de a te iubi repetat nevăzut şi complicat, articulată de emoţie. […]

deasupra raiului este destul loc dar cel mai potrivit este în podul palmei acolo unde nașterile mele din pietre concubine sunt oarbe   mi-e teamă să mă dezgrop din trup deschid paranteze de basme și zăpezi când în tine plâng toate nimicurile și asta nu ar fi de ajuns   îngerul decăzut își caută singurătatea […]

 Sinaia, început de secol 20, o altă ambianță ce nu va fi egalată niciodată în intensitatea existențială și rafinamentul cu care se poate adapta lumea vremurilor și locurilor. Perioada când aici toate se țes în jurul familiei regale și a reședinței acesteia. Familii de seamă, sau numai anumiți membri, se vor atașa afectiv de această […]