Probabil există un popor
care nu se teme de carul răsturnat
nici de proștii sub clar de lună.
Ipotetic
respirăm același cer
dar
eu mângâi ochii dimineții tale
răsturnate în albastrul de Voroneț
din vaza cu albăstrele.
Să zicem că ciobanul mioritic
ne bântuie plaiul dorului,
că unii taie frunza nucului obosit
că te-oi fi iubind ca Ana pe Manole al ei
că șase împărțit la doi e o spirală
din care dimineața ta îmi vine pe sub geană….
Sursa foto: simonikool.blogspot.ro