Elena Spiridon 
Sunt doar un mic detaliu, dintr-un imens decor
Ce-mbrăţişează raza să-şi definească umbra,
Ce înfăşoară-n curbe, ca zborul de cocor,
Cuvintele piezişe, descătuşând penumbra.
In ochi ascunde lumea, ca fructul pe sămânţă
Ce-aşteaptă înflorirea în sfântul crezământ,
Lăsând-o să coboare în marea ei speranţă
De a vedea izvorul întâiului cuvânt.
Noian de vise oarbe pecetele de gânduri
Adună pe o liră, neînsemnatul punct…
Blestem de nemurire în vaşnicele riduri
Şi gol şi plin în ritmuri, final în contrapunct.
Sursa foto: www.avantulliber.ro
