Radu Matei TodoranÎntins peste nisipul stropit
cu înşelătoare culori aurii
îmi simţeam palmele
dizolvându-se
în limfa plajei
sus pe vela albastră
păsări mute
cu ciocuri roase de molii
făceau ocoluri
fixăndu-mă ca pe o țintă
ca pe o pradă
inima mea invadată de năpârci
se transforma în crater
în vene
lava lava
