CENACLU

Ooo! Cum lucesc indicatoarele în oglinda vremii! Măsor distanța dintre pietre și firul ierbii. Am sărit peste râpa căscată la marginea nopții. Și te toooot privesc așa adânc în suflet, să nu rămân în sensul giratoriu al nelămuririlor. Octombrie îmi soarbe între buze privirea curioasă. Din dreapta, licăre focul în vatră. În stânga, chiuie sălbatic […]

Pe pământ lucrurile sunt mai grele decât credea Dumnezeu, de aceea aruncă în noi cu zile, ca să vadă cum păşim în zori, cum construim cărări printre atâtea neputinţe. Cred că se minunează zilnc, pentru că ne-am depăşit cu mult norma de folosință, mai ales că nu ne-a lăsat instrucțiuni de utilizăre a vieții…Doar niște […]

În ora de foc înteţit, de vară, În oglinda din verandă mă privesc, Chipu-în auria lumină solară Aureolat e de un nimb ceresc. Chipul vechi desăvârşit pare, În apele clare totul se-nnoieşte Şi-o frumuseţe divină transpare, Arhetipală din adânc se iveşte. Fără defecte ştiute, fără pată, În ora de graţie sunt acum eu, Aceeaşi sau […]

apune o lume seacă și timpul rămas încet, încet, la pas amurgul se frânge în lacrima pură și nu ajunge să stingă durerea în suflet o rană, pe trup o povară se închide o ușă se deschid amintiri mai latră un câine pe tărâm ireal se strecoară și anii prin porțile sorții mai strâng încă […]

mi se potrivește perfect, miroase a primăvară am bătut palma cu vântul va duce fulgii dincoace de linia de demarcație a privirii ninsoarea o purtăm de fiecare dată când nu zâmbim cum poartă caii de povară desagii azi mi-au înghețat pe fiecare copac cuvintele eșuate înjurături adunate de șoferi și grauri care stau peste firele […]

Aerul umed și rece al dimineții îmi umplea pieptul fremătând în pasul grăbit spre halta CFR. Trebuia să ajung la Tărtăria, ca în fiecare zi, la școala unde predam. Simt că  patinez pe drumul cu poleiul format în timpul nopții și că sunt singură, ca o ultimă prezență în lume ce-și poartă grijile pe trotuarele […]

Știu că zăpezile cuvântului tău sunt albe ca tăcerile mieilor sacrificați , iluzie a primăverii din noi. Mai știu uimitor, că imnul iubirii se înalță din fapte. E drept, Tu m-ai învățat să nu plâng ca la carte. Dar vezi, uneori zăpezile cuvântului tău se topesc în mine. Ține lacrima, are loc mâine pe felia […]

Sau fă-mi un loc în viața ta. Este o poveste a nimănui sau a tuturor. Fiecare dintre noi ocupă un anumit loc, un anumit spațiu. Fie avem 1,65 m, fie avem mai mult sau mai puțin,  circumferințele corpurilor sunt mai mari sau mai mici, diferă, dar nesemnificativ pentru poveste, cert este că fiecare dintre noi […]

A fost odată ca niciodată o țară frumoasă și bogată. Cât vedeai cu ochii,  erau lanuri de grâu, dealuri cu vii, livezi  și turme bogate. Țara era a unui  împărat care-și iubea supușii, iar împăratul avea un singur fiu, un prinț care-i semăna în toate.      Într-o bună dimineață, la palat veniră în fuga calului […]

…Cu un om ca el, ziarist aflat mereu pe coclauri, nu-ţi faci un program. Uneori apărea în pragul camerei de cămin, îndesat şi totuşi suplu, cu mutra lui de animal de pradă domesticit. Purta câteva cămăşi cumpărate de la polonezii care aduceau şi vindeau haine pe la noi. Pantalonii lui erau cei de la costumul […]