CENACLU

Pot să fiu singură. Ştiu să fiu singură.   E un acord tacit între creioanele mele şi copacii de-afară, între ploaie, şi părul meu străveziu.   Fierbe ceaiul, zona mea de aur, chihlimbarul meu pur şi fierbinte   Pot să fiu singură. Ştiu să fiu singură.   Scriu la lumina ceaiului. Nina Cassian, „Inimitate”   […]

Când călătorești în tine e ca și cum ai pornit un război sfânt. Te zbați în carne ca și cum ai vrea să extinzi  propria limită corporală. Vrei mai mult aer, mai multă viață sau măcar să afli ce este. Și nu știu de ce, unii oameni au acest simț al irealului mai dezvoltat decât […]

Dimineața aduc cafeaua în vid. După ochii tăi nu mai e nimic. Ciudat mă privește un ochi de aragaz obosit. Tu și cafeaua pe irisul dimineților de primăvară ploioasă. Aștept și-acum să te îndrepți spre casă. Sursa foto: rlk-ioana.blogspot.ro

Îţi privesc umbra ce se-ndepărtează pe drumul cu pietre scumpe spălate cu dor şi mă gândesc: Oare când vei veni?   Mă voi transforma într-un val şi scăldând malurile mă voi usca de atâta aşteptare.   Voi privi soarele printr-o perdea cu lacrimi şi nori, până când el se va volatiliza într-o bomboană fondantă şi-ţi […]

Rata de şapte era un autobuz  cam vechi şi cam dărăpănat chiar şi pentru vremurile acelea. Era cursa care ducea oamenii cu treburi, la oraş, la Câmpulung-Muscel. Trecea cam de patru ori pe zi. Dimineaţa îi ducea, la prânz îi aducea într-un nor de praf ridicat de roţile ce călcau ţărâna şoselei încă neasfaltată atunci. […]

În lumea numelor străine, Mă simt, și eu, un străinez, Iau telefonul lângă mine Și n-am ce număr să formez.   Trăiesc, fără speranță, drama Că neamul meu, acum, e frânt, Mi-e dor de tata și de mama, Dar nu au număr, la mormânt.   De convorbiri cu ei sunt gata Și în necunoscut mă […]

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit, N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc. Când bate vântul peste deltă, trestiile Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foşnesc.   N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept. Inima n-are aripi, dar deseori zboară. Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi, […]

Idilic gol vedere ori mai târziul jos ascund pretins că ochiul mi l-am cicatrizat salvând ecouri morții ce ieri părea folos nestins de-așa paloare să dăinuie-n păcat,   Pe mijloc precum vale nici urmele mă-ndrumă seduse doar iluzii tăcerile ce-adastă sfârșitul mai aproape etatea într-o sumă sub tâmple vitregie aminte fără fastă.

Mai am coperți pentru încă o viață dacă nu aș avea termenul de valabilitate fixat… atunci lasă-ți pașii la ușa inimii, nu ciocăni, s-ar putea s-o scoți din ritm, poezia ei se face în solitudine, până ce devine icoană la care poți să îngenuchezi între anotimpuri. Stropi palizi de viață pe buze flămânde încearcă resuscitarea […]

Da, am scris şi eu uneori pe toți pereții cu litere mari, ascuțite, de s-au lungit până în inima cuprinsului. Am scris roşu, galben, albastru, până la soare, până la mare, până la trezirea planetei. Auzi? Apa şuieră lumii cântecul valurilor. Vezi? S-au dantelat orele. Am scris pe urmele vremii cu alge, să rămână întru […]