Amurg

apune o lume
seacă și timpul rămas
încet, încet, la pas

amurgul se frânge
în lacrima pură
și nu ajunge să stingă durerea

în suflet o rană, pe trup o povară
se închide o ușă
se deschid amintiri

mai latră un câine pe tărâm ireal
se strecoară și anii prin porțile sorții
mai strâng încă în palmă, un suflet, o rană

mă strigă destinul, mă înțeapă și spinii
pe frunte coroană
în suflet o rană

mai cântă un fluier
pe drumuri tăcute
se strecoară lumina pe creste de munte

fântănile seacă și timpul coboară
se aprind cuiburi în cer
mai arde un gând prin copaci despuiați

pe ziduri se scurge amurgul
e iarnă pe drum
și frigul mă doare

Sursa foto: agonia.net