CENACLU

Vă salut pe voi, întrebărilor! Cu voi mă-ntrețin… De ce mi-e aproape totuna de mor? De ce la astă-ntrebare revin?   De ce unghii albastre cu mov? De ce părul verde acum? Și cum de-mi place atîta să…dorm? Nu-i vremea la modă, de drum?   Și Scrisul, o Doamne, de ce? Și cui servește să […]

Veșnicia începe deodată cu poezia? Un început la nesfârșit, pe care îl întreține fiecare prin propria ardere. Gândurile delimitate individual acoperă trăirea, o motivează existențial, dar nu o înfrumusețează artistic. Realitatea lasă loc întruchipărilor estetice într-un alt plan, de cele mai multe ori atemporal, pe coordonate voit nemăsurabile. Pentru că această infinitate nu poate fi […]

Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea… O noapte plouă-n cinstea mea… O noapte plouă-n cinstea ei…   Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat!   A plecat?… Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea – A plecat altcineva!…   Dar cine-a fost nu ştim nici noi!… Ştim doar […]

O mască, numele meu încrustat pe buze, gata să cânte, figură de ceară modelată la umbra unui gănd, să nu se piardă excesul de iubire, haină grea ce o purta mama, când m-a adus pe lume. Din ea mi-a făcut scutece și leagăn bucuriei, nu știu cine sunt, mă rătăcesc deseori prin poveștile cuvintelor decupate […]

O clipă, zbor, de-am fi cu toții, Noi am putea vedea, de-aproape, Cum cântă-,n cerul slavei lor, Cu îngerii, poeții…!   Cum fac cuvintele de zboară, Cum vorba le e cântec Și inima ușoară…!   Veniți cu toți, prieteni, La nunta de cuvinte! Nunta pe care Cerul, Nu poate să o uite…!   Veniți, pe […]

Nu e la fel. Nu vin aceleași falduri să mă înfășoare, nu mă împing, spirală, țâșnind uimitor înspre soare. Se adunase sufletul în jarul viu, zvâcnea neostoit, și totuși fluierau depărtări, uneori, a pustiu… Crezi c-am uitat cum tremurau stihiile pe prund, cum se-avântau cocorii, cerneau ceața într-un gând? Mă răscoleau furtuni, mă traversau văratice-nfloriri, […]

… îmi cad pe frunte fulgii grei, acum la Alba din nou ninge, îmi plouă tâmpla ghiocei și primăvara mea mă plânge, s-anină gândul ce-i grăbit să soarbă-n pace ceai de tei și poate că prin veac colindă cu lacrimi primăvara blândă miroase-a iarbă și-a descânt, foșnește frunza printre muguri plesniți în vintre roz de […]

Ninge fără milă cu vinovăţie Ca o inculpare, ca un martor mut Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie Se fărâmiţează ultimul salut. Vai de noi, femeie, ninge-a despărţire Vom pleca departe unde avem de mers Ninge să despartă gheaţă şi iubire Oarbe felinare trec spre univers Ninge sfânt şi păgân Numai ochii ne rămân […]

Dacă pepitele i-ar fi strigat de la marginea drumului făcând pe-a iubitele lumii? Era o vreme în care limba lăudată de Esop împletea raiul cu iadul, le ambala în balast În aceeaşi cupa dansează şi astăzi inspiraţia, vampa eternă, stârnindu-i pe toţi cu nesaţ Mai ştiţi cum se striga pe la cozi Dă câte puţin […]

În zi de primăvară, cu soare sub pleoape, cu flori de toate culorile, cu mirosuri îmbietoare, se sărbătoreşte Ziua Poeziei. Cum aceasta îmi este balsamul care m-a renăscut, spun: La mulţi ani, inspiraţie poeţilor şi nemurire, ţie, poezie! Azi, puţin Eminescu, puţin Sorescu, puţin Minulescu, puţin Bacovia şi…   Poezia Din vol. Culori pe eşafod […]