CENACLU

Nu mai încingem chefuri — organigrama ţesălată nu mai permite dezlânări, destrăbălări, desinenţe, desţeleniri… Strămoşii ne apostrofează — semn că n-am fost înţelepţi — , îşi întorc privirea de la noi spre altă uniune tribală unde explodează seminţe de calorii la fiecare înghiţitură şi legumele rodesc lădiţe de zeci de ori pe an, iar târgurile […]

Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene şi roşii. Trec nouri de argint în valuri Şi cântă-a dragoste cocoşii. Mă uit mereu la barometru Şi mă-nfior când scade-un pic, Căci soarele e tot mai mic În diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice şi mai Subtile… Întârziată fără […]

Întrebat-am vântul, zburătorul, Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vântul: aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor. Întrebat-am luminata ciocârlie, Candela ce legănă-n tărie Untdelemnul cântecului sfânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu […]

Seara e aproape împlinită. Stăm amândoi la fereastra de lângă inimă. Auzim intrigați râsul reținut al vecinilor. Tu spui că percep singură bătăile neregulate ale ceasornicului și fotografia bunicii spune la fel. Îmi împiedic brațele să te Cuprindă posesiv cu Grija sufocatului. „Oricum’”, spui, „eu uitasem că noaptea ne va despărți”. Aud bătăile inimii tale […]

Dincolo nu pare să fie nimeni – în camera de-alături, spun.   E plină camera de lucruri nefolositoare și totuși sunt aproape noi…   La ce-ți mai folosește acest ”dincolo”? pe ici, pe colo, mai iau câte ceva.   De dincolo, ai mei nu iau nimic, ei pun puțin, câte puțin și, se adună…   […]

Gitana Carmen: ten de smoală, Păr abundent de abanos, Sprâncene ce te bagă-n boală, Trup slab, mignon, alunecos. Femeile spun că-i urâtă, Bărbaţii o-ndrăgesc, nebuni; Chiar şi-arhiepiscopul cântă Visând, vrăjit, genunchii-i bruni. Mândra-i podoabă capilară Şi-o poartă strânsă într-un coc Ce, desfăcut, o înfăşoară În noaptea-i până la mijloc. Peste paloare izbucneşte Gura-i cu râs […]

Când îmi povestea despre prietenul ei, o priveam ca pe o jucărie defectă și după prima săptămână nici nu o mai ascultam. Avea puțin peste patru ani când l-a așezat la masă. Fixându-mă cu ochii jucăuși mi-a spus: – Îi place spanacul! Fabricat din cinci bucăți de carton legate cu sfoară, îmi zâmbea. Îi plăcea […]

Mut niște zile negre, în joaca de-a Dumnezeu, pot face liniște în inimă și el se bucură că-mi iese, renunțând la tratament pentru tristeți. Între două ploi, o tăcere rea cât un viscol, cât o furtună, care trece ca un tren printr-o haltă, din care oricum nu se mai urcă nimeni… În urmă nimicul face […]

Te-am prins goală la ușa înnoptării, frumoasă ca o șansonetă dăinuind peste orbita stelelor, neîmbătrânită de traversare. Făceai baie în apa gândurilor. Picurai lumină pe trupul pământului, te prelingeai, văpaie, cu ochii aprinși de sărutul orelor în care ți se spălau nedumeririle albastre. Te urmăream cum pășeai delicat pe pieptul anilor. Urmăream traseul urmelor umede […]

Te scalzi în dansul existențial De parcă te-ar spăla de păcate. Eu nu mă mai trezesc pentru cafeaua de pe aragazul comun Muncesc la un grafic, văd cine-i om bun Nu îi cunosc bine pe vecini Ne-am adunat acum pentru raport Și nu lipseșe decât turcul de la opt. Fac eu cafeaua A adus și […]