Dincolo

Dincolo nu pare să fie nimeni –

în camera de-alături, spun.

E plină camera de lucruri nefolositoare

și totuși sunt aproape noi…

La ce-ți mai folosește acest ”dincolo”?

pe ici, pe colo, mai iau câte ceva.

De dincolo, ai mei nu iau nimic,

ei pun puțin, câte puțin și, se adună…

Dar dincolo nu pare, ba pare să fie nimeni.

De acolo nimeni nu poate fi nimeni.

Acolo, Dincolo, al di là di noi

se-adună lume, la ce, la necum!?

De Dincolo, nici soare, nici lună,

nimic să pară măcar a semilună.

De-acolo, nimic, nici liniște –

e o tăcere profundă, nemărginită, incomensurabilă.

Ușor-ușor, pășim și dincolo…

să înțelegem cum totul e pe silent.

De dincolo, nici mama nu mai strigă,

să-mi dea ce-i bun și ce-i frumos.

Acolo, e Camera de-alături –

în care totul se adună și moare fără zgomot.

Sursa foto: astrocafe.ro