CENACLU

Am văzut cum Quasimodo i-a privit ei fața De zână și sublimul născut din grotesc trecând prin Tot timpul oprit între noi cu un aer trist Cu ușurință m-a făcut să uit că exist din Întâmplarea unei iubiri cândva fericite. Vina mea dintru început a fost că nu te-am știut în toate limbile tăiate și […]

De nu-i iubire ce eu simt, ce-i oare? Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea? E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea? E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare? Cum plâng când cer plăcerea arzătoare? De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea? Cum poţi atât când nu-ţi dau consimţirea, o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?! […]

Somn negru s-a întins Pe-ntreaga-mi fiinţă, Orice vis s-a stins. Dormi, orice dorinţă! Nimic nu mai vreau Nu mai ştiu ce este Nici bine, nici rău. Ce tristă poveste! Ca un leagăn sunt Mişcat fără vrere Pe-un gol de mormânt Tăcere! Tăcere! Paul Verlaine, „Melancolie” (traducere de Șt. O. Iosif)

Cutreier temple și cetăți, aievea să te găsesc în Vis și-n umbre aromate de – ambrozie te simt, Cuvintele eysenck îmi reproduci, uitându-mă Când te strigam din sâmburi de lumină albă, Vino!   Când vom deschide orizonturi înfiorați de timp și  suferințele vor curge, închise-n pagini plânse, Vom așeza pe cărămizi din ceața zilei vise […]

la început de februarie cu zgomot uşor agasant de ploaie fanată autumnală. Unde sunt fulgii de nea, scântei în aer, plutind peste zăpada villoniană de anţărţ ? Totul curge acum şi mereu, se strecoară în reţeaua urbană de canale, în râuri, fluvii ori în abis de Mariane. După ce mii de ani copiii lumii au alergat […]

În ce să mă preschimb ca să-nțelegi Că te iubesc mai mult decît un om, Mai mult decît un fluture în zbenguieli fără de legi, Mai mult decît o creangă fructul dintr-un pom. În ce să mă prefac să-ți prind întregul trup? În vînt, un rîu, în după-amiaza unei zile Ce ți-ar înfășura sufletu-ntreg în […]

Mergea în urma ei fără să se grăbească. Avea vreme să-i spună. Poate nici nu trebuia să știe. Nu se vorbise întreaga seară decât despre flori, ceaiuri și albine. Când ele plecaseră la bucătărie, să aducă tortul, aflase. În câteva cuvinte. Fără să aibă vreme să reacționeze. Fără să înțeleagă cu adevărat. Se făcuse târziu, […]

Motto: „Gura mai poate minţi, dar inima, nu!”   De prin ego-uri topite, singur se recompune sentimentul care se vrea, se cere retrăit, singur devine vehiculul care te întoarce de la porţile imaginarului redându-te ţie, celui care eşti. Mereu acelaşi, scheletul aceluiaşi sentiment care ţine, ca pe o carne, fiinţa vie, făcând mereu diferenţa dintre […]

De dimineață ai scris ziarul. Lucea cuvântul în mâinile tale, ecou pentru lumea în care trăim. Înghite-ți lacrima sărată pe felia de pâine. E devreme, ziaristule, era mai bine să îți strângi iubirea într-un surâs. Sărmane mercenar, să nu ne faci de râs! (sursa foto: news.ro)

Marea iubire mai grea decât moartea este, dar mult mai grea marea poezie devine… o, de-ar fi să mă pot citi reciti-n capăt dincolo de rău fulgerat în mai bine, pentru-a fi nesfârșita vie poveste din care nicicând prin cuvânt să nu scapăt când iubirii ritmul sfinx vorace revine printre arcanele neștiute-ale vieții, salutul inimii […]