CENACLU

Ieșise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar seara grea de stele și de lut ardea pe străzi si nu l-am cunoscut. În felinarele cu iz de scrum ochi de pisică-mi licăreau în drum și pasul greu mi se-asternea nătâng …și fluieram așa, ca să nu plâng Dar tot credeam că poate viermii moi […]

Eram la mare, într-o seară ca oricare alta, pe faleză. Pe stabilopozi se urcase o copilă care se învârtea cu brațele spre cer, ca o pasăre. Se juca vântul în părul ei și ea râdea. Îi plăcea! Când s-a întors cu fața spre mine am uitat să respir, frumusețea ei mă străpungea. Mi se așezase […]

Cântecul ciopleşte în case, ca râvnita mlădiere a mâinii, ca un glas trecut prin oase, ca dorul citind miezul pâinii. Mă-mbracă ninsori ale baladei urmele lor au răspunsul în mine vămuind cămaşa albă a tatei într-o făgăduială de dac care vine. Vârsta tatei lângă stele nu cade, nici zidirea nu poartă trudă, când pacea nu […]

Mi-e atât de frig fără stea trec Pe lângă tine Tăind cu un gând spart cerul Lungind nepăsarea. În vis o stea mai tânără Dansează menuet languros Şerpuit şi eu mă cred în sala de bal. Visul fără rost continuă Până la dispariţia himerelor între Timp şi eternitate Se încăpăţânează să revină Când mi-e frig. […]

Mâncăm acest morman de macrouri — torpile în sos tomat picant autohton —, tacticos întrebându-ne de ce oamenii îşi ruinează viaţa cu atâta insistenţă, de ce rudele ne uită când încetăm să le fim pradă, de ce semenii se înghit hulpav într-o ţară care poate hrăni optzeci de milioane de peşti, de ce heringii se […]

La început, Bunul Dumnezeu a văzut dincolo de întuneric și a creat lumina „Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. / Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină.“ (Facere c. 1, v. 2, 3) Când vezi dincolo de întuneric poți realiza lucruri minunate. Fiecare început […]

Aș vrea să vă fiu, După cum îmi sunteți, Un vas cu soare în el Din care să beți Cu setea cu care și eu Sorb raza iubirii de soare Și roua privirii de floare. Un vas ca acesta să fiu Lumină în ceasul târziu În mii de vieți, iar să re-viu Asemeni duhului Luminii […]

trăiesc mereu clipa unui dor însetat de alb de copilărie de vise îngheţate pe ramuri de mesteceni mă întorc în mine ca un copil risipitor în braţele părintelui iubit înfiorând amurgul cuminte chem în tăcerile zăpezile de pe Kilimanjaro inima face alpinism să poată cuceri imposibilul devin cuvântul troienit de avalanșe flâmânde şi scriu în […]

cu sămânţa terorii cuibărită în coridorul lung de oase stă la pândă. Nu pierde din ochi cohortele de iesle ale târgurilor de crăciun în marile oraşe din Apus. Pruncul Isus vegheat de steaua strălucitoare ce i-a premers pe magii din Răsărit îl scoate din minţi. De la copacul albastru la copacul de cristal alb şi […]

Sunt combinația tăcerii cu așteptarea la limita renunțării la minuni. Explorator cu pașii mici în rampă, copil deculț al sorții, când mă feresc de pietre și noroi, ascult, mă smeresc și cuget: cu care măsură mi-au fost date bunele și relele? Care balanță cu talerul rupt, mai poate răsfoi anotimpurile, cântărind aripa care a uitat […]