CENACLU

În astă seară n-am să scriu. Voi vegeta ca o ferigă cu ochii Ațintiți spre rigă La tabinet cu un copil. Pe la ferestre umblă vântul Cu glasul lui de promoroacă, chemare veselă a joacă Dar nu-i zâmbesc și nu-i deschid, îl las să se distreze singur, la fel ca-n alte dăți Poate-i prea plinul […]

Eminescu n-a existat. A existat numai o ţară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barbă nepieptănată de crai Şi nişte ape ca nişte copaci curgători În care luna îşi avea cuibar rotit. Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel […]

Omului de lângă mine îi albește cineva tâmpla cu ninsori care nu se mai opresc… Ciudat, din când în când ele devin ploi și atunci el ia ciutura de la fântână pășim tăcuți și ne ținem de mână. Cumpărăm ce e mai ieftin la iarmarocul de sentimente și omul de lângă mine zâmbește tăcut. Basmul […]

Am frământat într-o zi cu privirea niște panseluțe. Ce flori superbe! Ar putea să fie florile preferate a oricărui om însetat de viață, însetat de zâmbet. Niște flori vesele. Din orice unghi le privești, ele îți zâmbesc. Aș putea spune că-s florile ce te-ar putea învăța să treci prin viață senin, râzând când soarele te […]

Ne-am adâncit doar în joacă nepăsători pierdem semnul din palmă; înseamnă o proaspătă taină calmă mirarea ce în somn ne atacă. Scriem acum o carte-înserare. Iată, nespusă vremea aduce şansele noastre aproape de răscruce, vorbele toate ajunse murdare. Departe brazii cu înălţimea curată aruncă umbre de verde în soare venim să deschidem trista scrisoare de […]

Luna plină-a răsărit, Sus pe deal s-a odihnit, Şi pe cerul ca oglinda A pornit-o cu colinda. Iar în calea ei senină, Câte-o stea se dă pe gheată însemnând o dungă lină Şi subţire, ca o aţă De lumină. Ninse, dealurile dorm. Doar oraşul, alb sub lună, Geme, zbârnâie şi sună Ca un contrabas enorm. […]

Când privirile nu ni se mai întâlnesc, nici un cutremur, sau curcubeu cu gânduri, doar o tăcere care trece strada, printre fetele cu tocuri cui, grăbite să-l schimbe pe Eu cu Noi, de parcă nu s-ar fi mai scris povești, în care eroina miroase a Duminică, a prima sărbătoare când mă plimbai pe plajă cu […]

Ce e iubirea, Doamne, Pentru un biet străin?! Ce e iubirea, Doamne, De nu un simplu chin?! Unde e curcubeul Ce trebuia să apară? După furtuni şi ceaţă Sufletu-mi să tresară! După mulţi nori şi ploaie Am dat de pasul tău, Pe când, căzută-n vale, Cătam un Dumnezeu. Tu mi-ai întins o mână Şi-n ochii […]

Șiroind obrazul lacrimi ne-nțelese ard necontenit suflet destrămat în cuvinte blânde să acopăr sensuri gând să-mi împletească din capăt de șesuri. Flori de gheață rare pe ochiuri de geam, steluțe perfecte îndrăzneț aprind zile noi ivind din râvnitul timp adăpostul zilei în seve înalță noul anotimp. Cu-nțelesuri noi primăvara urcă din adânc țâșnește ne-nceput izvor, […]

Sau rescrierea unui mit, a unei povești a Antichităţii, despre Agave, protagonista din Bacantele”, de Euripide Cobor din avion pe scara fixă și merg la autobuzul care ne duce la intrarea în aeroportul Henri Coandă, București. Câțiva fulgi gri, alburii îmi intră în ochi și mă tulbură. Mă amețesc. Vreau, deodată, zăpadă, vreau să fie […]