Emanuela Bușoi 
cu sămânţa terorii cuibărită în coridorul lung de oase stă la pândă.
Nu pierde din ochi cohortele de iesle ale târgurilor de crăciun în marile oraşe din Apus.
Pruncul Isus vegheat de steaua strălucitoare ce i-a premers pe magii din Răsărit îl scoate din minţi.
De la copacul albastru la copacul de cristal alb şi până la Poarta luminilor îngeri argintii translucizi aşteaptă ora bucuriei.
Arma de foc şi cuţitul de rezervă spulberă în cioburi globurile din sticlă de Boemia şi voia bună şi liniştea planetară.
Cine l-a văzut pe îngerul negru ?
Mii de pisici cu ochi aurii inundă internetul sub hastagul # Neudorf.
Gâştile din Capitoliu îşi fac datoria.
Îngerul negru rărtăceşte fără ţintă pe străzi din cartier.
În spate cercul de foc se apropie fulgerător lipsindu-l în veci de Allah.
Un trandafir alb în amintirea celor dispăruţi la ceas de seară.
Vino moş Crăciun !//
L’ange noir
avec la semence de la terreur nichée dans le long corridor d’os se tient aux aguets.
Il dévore des yeux les cohortes de crèches des marchés dans les grandes villes de l’Ouest.
L’enfant Jésus véillé par l’étoile étincellante qui a précédé les mages du Soleil Levant le fait perdre l’esprit.
Depuis l’arbre bleu à l’arbre en cristal blanc et jusqu’à la Porte des lumières des anges argentés translucides attendent l’heure de la joie.
L’arme de feu et le couteau de réserve dispersent en tissons les boules en verre de Bohémie de même que la gaieté et la paix planétaire.
Qui a vu l’ange noir ?
Des milliers de chats aux yeux dorés inondent le net sous le hastag # Neudorf.
Les oies du Capitole remplissent leur devoir.
L’ange noir erre sans but dans les rues du quartier.
Derrière le cercle de feu s’approche rapide comme l’éclair le privant à jamais du salut d’Allah.
Une rose blanche dans le souvenir des disparus à la nuit tombante.
Viens Père Noël !
