CENACLU

Adesea auzim în jur că totul se plătește, că orice acțiune pe care o întreprindem are plata sa și dacă ne oprim o clipă pentru a cerceta atent ceea ce suntem descoperim că rezultatul e suma a ceea ce am făcut până în prezent. Un medic este ceea ce este datorită efortului muncii sale, un […]

Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată!   Caut, nu știu ce caut. Caut aurore, ce-au fost țâșnitoare, aprinse fântâni-azi cu ape legate și-nvinse.   Caut, nu știu ce caut. Caut o oră mare rămasă în mine fără făptură ca pe-un ulcior mort o urmă […]

Acelaşi soare şi aceeaşi lună, poate uşor mai sângerii, alternau pe ştiutul cer. Peste Heligoland, insula stâncoasă din Marea Nordului. Deasupra meridionalei insule din arhipelagului Cicladelor, Santorin. Peste Bimini, insuliţa din Bahamas. Şi Dincolo de coloanele lui Hercule, deasupra insulei primite în dar de Poseidon de la zei. Ori peste Insula Şerpilor din Marea Neagră. […]

Câte cuvinte încap într-un anotimp, de-a lungul și de-a latul alergărilor noastre? Strivim în tăcere sentimente, așteptări obosite pe cărarea cu pașii care recunosc înfrângerea, cu toamna pe creștet. În spatele ochilor toamna începuturilor luminează și-mi colorează zâmbetul inocent, căzut perpendicular pe amintirea captivă în trecutul albitelor tâmple fierbinți. Pe partea mea de cerc, amețesc […]

Trebuie să întindem mâna spre cerul ostenit ce îl ştim foşnindu-ne sub piele demult. Trebuie să uităm din altă poveste. Trebuie să ne temem de otrăvite aduceri-aminte. Trebuie momente de zi, de seară ca să trecem dezgheţaţi în rostiri. Trebuie un drag dor-miracol din care să nu mai ieşim săptămâni decât lucind între cer şi […]

Andrei e băiețelul năzdrăvan care iubește pisicile și cățeii, păsările și norii.  De dimineață, Andrei a pornit să descopere lumea din jur. Mai întâi a găsit trenulețul preferat cu roți albastre și roșii ce se învârt sub vagoane de lemn. S-a plimbat cu el, ducând locomotiva departe, în sus și în jos, pe covorul auriu […]

Pescar de suflete, ai plecat în larg de nenumărate speranțe să prinzi sirena albastră în brațele valurilor. Pasărea furtunii a dat rotocol când stuful nu zărea adâncul. Zăbovind la vama pescărușilor, între palme cu scoici sidefate, pe-ntinsul auriu, îți trăgeai răsuflarea. Te iubeau și țărmul și marea. Pescar de viziuni, ai alunecat pe pânza acelor […]

Eminescu mi-a pus în lacrimi Stropi de nostalgie şi iubire. Mi-a dat fiorul unei inimi, Ce prin vers cunoaşte nemurire.   El e tainic demiurg de stele, Luceafăr în galaxia de poeme. Rimele-i nepereche-mi ating visele, Să pot dezlega ale timpului dileme.   Cuvântu-i sânge ce aleargă prin artere, Un foc ardent în pieptul de […]

Locuiesc într-o iluzie complet mobilată în alb cu vedere la albastra mare a cuvintelor uneori deschid fereastra și înot în culoare zile și nopți în șir până la țărmul tăcerii alteori rătăcesc în alb căutând-mi pașii pierduți prin cioburile clepsidrei care a ucis clipele și înțeleg că locuiesc intr-o iluzie care mă locuiește.

Singurătatea mi-e întotdeauna Și pretutindeni bună-nsoțitoare, Asemuindu-mi sufletul cu luna Care îngheață viața, cum răsare. Mișcarea-n jurul meu încetinează, Se micșorează uliți și cetate, Și oamenii, trecând pe la amiază, Au gânduri și cuvinte depărtate. Cui să vorbesc de nu știu ce mă doare? Cine s-asculte sufletul e-n stare Cu degetul trecut în cingătoare, Fără […]