„Femeie nu te naşti, devii”

Cuvinte unice despre femeie, spuse de Simone de Beauvoir: „Femeie nu te naşti, devii”.  Femeie ești când te construiești în calitate de actriță a propriei vieți și a istoriei tuturor

Femeie ești când te construiești în calitate de actriță a propriei vieți și a istoriei tuturor, spune, într-un fel, după părerea mea, scriitoarea franceză, care a avut o influenţă marcantă asupra doctrinelor existenţialismului şi feminismului. Lucrarea „Le Deuxieme Sexe” („Al Doilea Sex”) de Simone de Beauvoir, care a făcut posibilă apariția ideii de gen, și difuzarea sa rapidă prin intermediul a ceea ce s-a numit  gender studies, a reușit să pună capăt dualismului care reducea femeia la a nu exista decât pentru bărbat.

Simone de Beauvoir s-a născut la Paris, în anul 1908, şi a ajuns să fie cunoscută prin volumele pe care le-a scris, dar şi datorită activităţii sale de militantă pe plan politic. La vârsta de paisprezece ani, Simone de Beauvoir devine atee, marcând emanciparea din familia ei, și decide să aleagă o carieră de scriitoare. După bacalaureat, a studiat matematica, literele și filosofia. Cea mai cunoscută lucrare a sa, văzută ca o adevărată „Biblie” a feminismului, s-a numit „Le Deuxieme Sexe” („Al Doilea Sex”). Această carte prezenta o istorie a oprimării feminine de-a lungul timpurilor. Romanul care i-a adus însă Premiul Goncourt, una dintre cele mai importante distincţii pe care le poate primi un scriitor francez, a fost „Les Mandarins” („Mandarinii”). Simone de Beauvoir nu s-a căsătorit niciodată şi nu a avut copii, deşi a trăit o viaţă alături de filosoful şi militantul social, laureat al Premiului Nobel, Jean-Paul Sartre.

Simone de Beauvoir este la Facultatea de Litere a Universității din Paris când îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre cu care formează o relație legendară, „o iubire necesară”, de care singură, moartea o va separa. În anul 1929, ea este primită a doua la concursul de agregare în  filosofie, chiar în spatele lui Jean-Paul Sartre. După câteva misiuni în provincii, cuplul Sartre – Beauvoir a fost transferat la Paris cu puțin timp înainte de război. Simone de Beauvoir a murit la vârsta de 78 de ani, la Paris, lăsând în urmă un patrimoniu intelectual considerabil, a cărui influență este încă recunoscută și astăzi.

Puțin satisfăcută de profesia de profesor, Simone de Beauvoir a abandonat-o în 1943 pentru a se îndrepta spre o carieră literară. Cu Jean-Paul Sartre, Raymond Aron, Michel Leiris, Maurice Merleau-Ponty, Boris Vian și alți intelectuali de stânga, a fondat în 1945 revista „Les temps modernes” („Timpurile moderne”) al cărei scop era de a face cunoscut existențialismul prin literatura contemporană. Simone de Beauvoir călătorește în multe țări unde întâlnește personalități comuniste precum Fidel Castro, Che Guevara și Mao Zedong. Ea a câștigat notorietate publicând în 1949 „Le Deuxieme Sexe” /“The Second Sex” („Al doilea sex”), un eseu filozofic și feminist, care a devenit etalonul feminismului modern. Simone de Beauvoir a câștigat premiul Goncourt în 1954 cu  romanul „Les Mandarins” („Mandarinii”), un roman care îi înfățișează pe intelectualii parizieni confruntându-și punctele de vedere asupra societății franceze la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Simone de Beauvoir joacă un rol important în luptele lui Gisèle Halimi și Elisabeth Badinter, pentru recunoașterea torturii aplicate femeilor în timpul războiului algerian și pentru dreptul la avort. Ea a murit pe 14 aprilie 1986 și a fost înmormântată în același mormânt cu Jean-Paul Sartre, la cimitirul Montparnasse. În mai 1986, diplomatul francez și omul de litere Pierre de Boisdeffre i-a adus un omagiu scriitoarei și filosofului Simone de Beauvoir, la câteva săptămâni după moartea ei. Extras din text: „Un lucru este sigur: de îndată ce nu se mai bazează pe autobiografie, pe o experiență trăită, Simone de Beauvoir pierde teren. Ea este  incapabilă de a inventa, de a se uita pe ea însăși. În revanșă,  ce reporter bun, meticulos și aplicat! Ceea ce va rămâne de la ea sunt „ses Mémoires” ( „Memoriile” sale), pe care le vom reciti ca pe o mărturie fascinantă a poveștii unei tinere fete  „rătăcitoare” care scapă de mediul ei, de educația ei,  pentru a „tăia” zi de zi, o existență pe  măsura ei, fără constrângeri și, în măsura în care ea putea s-o facă, „fără limite”.

Simone de Beauvoir a devenit într-adevăr femeie, construindu-se ca una dintre cele mai inteligente actrițe ale istoriei, deoarece a știut să lupte pentru drepturile și egalitatea în fața genului masculin, un bun exemplu ar fi că a reușit să influențeze obținerea dreptului la vot pentru femei, in Franța, în 1945, schimbarea unor legi, a reușit să-și obțină drepturile, prin asta mă refer la faptul că a reușit, împreună cu alte femei, prietene, să-și obțină aceleași drepturi cu ale bărbaților. Un alt termen menționat de autoare și foarte interesant ar fi cel de actor social, definit prin capacitatea și voința schimbării prestabilite în loc să o mențină, acest termen poartă ideea de libertate și creație, fiind termenul perfect pentru descrierea sexului feminin. Femeie ești când te construiești în calitate de actriță a propriei vieți și a istoriei tuturor, spune, într-un fel, după părerea mea, scriitoarea franceză, când îți construiești sinele, cunoașterea de sine, când îți construiești o sexualitate pornind de la o experiență și o alegere proprie, liberă, neimpusă, privind dragostea, când reușești să îți obții drepturile politice, sociale, economice, juridice, dreptatea, egalitatea.

7 martie 2020