CENACLU

Și-ai să mă uiți ― Că prea departe Și prea pentru mult timp pornești! Și-am să te uit ― Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . […]

Cred că trebuia să mă nasc numai cu o mână agățată de pervazul inimii mâna cealaltă să țină loc de stor, ridicat la răsărit de soare. Epavele corăbiilor scufundate să le privesc de pe țărm, mâna să caute cuibul de raze. Era indicat să am și un ochi interior ridicat spre cerul speranței, iar celălalt […]

Uitatul pe fereastră a devenit un tic, Toată lumea se uită pe fereastră. Citeşte, spală, iubeşte, moare Şi din când în când dă fuga Şi se uită pe fereastră. Ce vreţi să vedeţi? După cine priviţi? Luaţi-vă gândul, cine a fost de venit a venit, Cine a fost de plecat a plecat, Ce a fost […]

M-am îmbrăcat c-o armură Făcută din pietrele care-au rămas După ce a trecut apa. Mi-am pus o pereche de ochelari În ceafă, Ca să pot vedea numai Cu mintea De pe urmă. Mi-am protejat Mâinile, picioarele, gândurile, Nelăsând nici un loc liber Care să poată fi atins de mângâieri Ori de alte otrăvuri. Chiar inima […]

– Ferigile râd lângă rugul de mure. E mai cald în cetatea de pădure. – De unde ştii? – Le văd eu fericite, Nicicând învrăjbite. Speranţa-i în spori Roind ziduri de zori. – Murele râd lângă firul de apă. E mai înalt rugul ce sapă. – De unde ştii? – Le văd eu sfioase, Tăind […]

Unde sunt clopotele de odinioară cu glasul lor solemn Copleşind la ora rugăciunii de seară lumea de jur împrejur? Sunau Clopote sacre din bronz amestecând subtil Pământ şi cer, sărbătoare şi doliu Clipă şi eternitate, boală şi vindecare. Porneau Sub formă de cruce undele sonore din turnuri de clopotniţă însoţite de vuietul Neauzit. O, mantră […]

E destul de greu ca să convingi hârtia să se lase amprentată cu gândul care nu este cel mai ușor de urmărit, tradus în sentimente și mai ales conturat în fapte. De multe, prea multe ori, în discuțiile lui în soliloc, eu spectator, notam în memoria de scurtă durată și apoi repetam ( tot în […]

Era o dimineaţă ponosită, fără niciun strop de strălucire. Vedea în jur ziduri, muchii şi colţuri de bloc şi păşea pe aleea ce duce din parcare spre staţia de tramvai. Acum doar păşea înainte, abia simţind sus, pe cer, un petic palid de culoare. Ciudat, deşi era lângă gară, nici trecerea trenurilor, nici forfota lumii […]

Baloane mari de spumă albă prin grădini (Și zarzărul, și vișinul, și perii) Stau gata să se-nalțe din tulpini Spre cerul primăverii… Caisul nostru s-a gătit la poartă Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, Și cu zulufi de floare la urechi, Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă. Pe strada mare, Ies flori înalte la […]

Sub degetul mare e soarele precum un cerc neșlefuit țesut cu raze de speranță abia întrezărită. Sub arătător orhideea care-ți spune când mi-e dor. Dezordonat mijlociul îmi arată uneori punctele cardinale. Estul nu e curat atunci când mă doare… Inelarul uluit,nu poartă nimic dar tace şi pernița celui mic, povara durerii își primește pedeapsa tăcerii.