Camelia Radulian

20.10.2017

Întreabă-mă ce mai fac

A venit ploaia. Sunetul ei  şi-a arcuit spinarea pe burlane a intrat pe sub uşi m-a găsit cosând nasturi la cămaşa pe care Tudor mi-a sfârtecat-o cu dinţii mi-a spus că nevasta-sa e alcoolică şi [...]
13.10.2017

Cade o frunză. Chiar pe mâna lui.

Violonistul din colțul gării   Din locul în care stau, se vede totul: singurătatea îl îmbracă într-o piele de frig, cal pe câmp îmbrumat cu piedică de lanț.   Din vioară îi ies scâncete [...]
06.10.2017

Nu eşti ultima mea frunză

Aştept să treacă tramvaiul, privesc în gol, şinele sunt lucioase ca un set nou de cuţite letale. Oraşul are miros de seu, de zid măcinat şi de ploaie măruntă. Aerul e traversat de oameni grăbiţi, [...]
29.09.2017

Amintirea ei pe frunze de nuc

Nu ştiam c-or să m-ajungă ochii ei de toamnă lungă Nu ştiam c-o să mă doară mersul ei prelung, de fiară, suspinând a tămâioară pe sub piei de căprioară   Eu credeam c-o s-o alung de sub [...]
22.09.2017

Câte cearcăne se scriu, doamnă, sub fardul vostru verzui?

Mereu am știut, dar acum înțeleg: sunt fiica vitregă a acestui oraș; îi beau sângele pe străzile numai clocot, numai vopsea de iluzii.   Trec cu vitrine cu tot prin vacarm de râsete sparte [...]
15.09.2017

Doamne, fă să nu mă asculte!

Fiecare pas al ei avea în mintea mea ascuțime de glonț. Când se apropia, tocurile făceau un sunet paralizant pe lemnul podelei, așa cum fac trenurile într-o haltă de câmpie, când trec la câțiva [...]
28.07.2017

El

Venise. Într-un genunchi avea un sertar cu coacăze negre și flori. De fiecare dată când pășea cădeau din el petale încinse și aerul prelung se-nvelea cu vuiet animalic de valuri pe când fruntea [...]
21.07.2017

Și mi-e frig să te uit

Cât de frumoasă eşti tu! Cât de frumoasă ţi-e bruma! Răsuflarea mieilor trece prin tine logodne în câmp sunt mâinile tale mierii și turme de lobode verzi şi verbine prelungi ochii tăi prinşi în [...]
14.07.2017

Dar nici eu, de mă strig…

O rugină de tei prin frânturi de amiezi Vechi scrisori de amanţi peste timp încă ning Din pănuşi de porumb mă privesc şi se sting Ochii verzi de păpuşi, merii buni din livezi.   Trec poştaşi [...]
07.07.2017

Lucrurile care nu se spun

Când am întins mâna, Socrate s-a neantizat. I-am văzut umbra intrând prin flacăra aragazului şi dus a fost. N-am apucat să-i spun decât adio, băi, laşule. Apoi i-am strigat printr-un pahar făcut [...]