Camelia Radulian

01.03.2026

Mărţişor pentru toate prietenele

M-am gândit așa: dacă aș fi fost bărbat, oare aș fi putut să mă îndrăgostesc de o femeie care le știe pe toate, le poate pe toate, nu plânge, nu se plânge, nu disperă, nu intră în panică, nu se [...]
01.12.2025

România mea blajină

În tinereţe, după ce se spăla dimineaţa în bătătură, într-un butoi de plop umplut cu apă de ploaie, se sulemenea pe faţă cu seu de gâscă păstrat în frunze de dud şi îşi înnegrea sprâncenele cu [...]
14.11.2025

Poem pentru tata

Spune-mi că e doar un zvon de amiază, o minerală nevoie de somn, nu acest ocean de piele bătrână, ploaia care îţi umple cuvintele cu volbură și nuiele. Ești. Ai luat frigul grădinilor O, numele [...]
15.07.2025

Psalm de uitare

Până la rădăcină l-am adunat din pământ ca pe psalmi l-am îngânat, ca pe vânt. L-am legat de mine cu o mie de sfori, mai dincoace și mai dincolo de nori, dar tot m-am trezit chemându-l pe tot și [...]
29.12.2023

Noaptea celor singuri

Şi vine din nou noaptea în care îţi e cel mai greu. Ai putea fi  femeia aceea încă frumoasă, pe care o tot ocolesc cele măritate, cu o teamă mereu prost mascată de a nu le fura bărbaţii, şi [...]
22.12.2023

Vis

În vis, ploua cu gust de lichior pe stradă fetele stârneau un parfum târâtor Erau peste tot lumini orbitoare și câțiva rătăciți fiori de splendoare traversau singurătatea aceea cea mai neștiută, [...]
08.12.2023

Sau poate că lemnul

Eram din lemn sau poate că lemnul era din mine Toamna se sfârșea imperial fără tine; Se lăsase brumă neagră pe un ciorchine. În cioburi aveam o azvârlire de prunduri şi-n gând, gânduri. Unde eu [...]
17.11.2023

O nouă formă de dor

Elegant, cald, distins. Răbdător, clasic, bătrân. Dar bătrân de bătrânețea aceea care surpă și doare. Un fel de tată al meu, născut chiar în același an cu el, la doar câteva zile distanță. Torn [...]
27.10.2023

Romancekiller (les délices du mariage)

nu-ți spun, mă uit poate prima dată la frunze tu ai râde și m-ai face bou mi-ai da găleata cu gunoi du-o acum nu vezi și singur că e plină trebuie să-ți spun eu? sau te-ai urca pe mine ca o iapă [...]
13.10.2023

Doar Ana

Ana era mai degrabă urâtă, n-aș spune slută, dar avea o figură banală și-un fel de fire uscată nu râdea niciodată, ba mint, uneori mai zâmbea când vedea – habar n-am ce – poate un fel de adânc în [...]