Camelia Radulian

16.10.2020

Un rege ușor trist, ușor albastru

Un rege ușor trist, ușor albastru ușor abstract și foarte improbabil cu noțiuni solide de contabil a descărnat cetatea de trupul ei umil, a pus în locul stemei o cruce de copil și stins, în burta [...]
09.10.2020

N-am fost o elevă bună

Ar fi trebuit să înțepenesc de uimire sau măcar să teatralizez cumva puțină considerație pentru matematică. Te dau afară mă săgeta profesoara în timp ce scria formule pe tablă -dihănii prelungi [...]
06.08.2020

6 August – Schimbarea la Față

De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și [...]
24.07.2020

Nu degeaba spunea cineva

că unghiile sunt o formă de gheară, un umăr strivit. Tot urc degetele acestea sticloase spre geamuri. E seară. Țin în ele un pahar cu șampanie. Cu picior lung. Lichid de culoare barbară. Bărbatul [...]
17.07.2020

O samă de cuvinte

dar cu osebire unul mai venit din vin tulburat, mai cerşetor şi mai împărat, mai din argint strecurat, mai din inel limpezit, mai liber și mai osândit, mai precum vede un orb şi mai domol mai [...]
12.06.2020

Dacă floarea de tei ar fi o femeie

Bătrânele din piață aveau ieri flori de tei întinse pe hârtie de copt… ori înghesuite în pungi de plastic. S-au dus vremurile când țăranii își înșirau marfa pe ziare. Îmi amintesc mirosul [...]
08.05.2020

Baladă pe un stâlp înflorit

Leagă, Doamne, vântu-n iesle și mă-ncuie-ntr-o copită cu cinci maici de crânguri murge și cu jar trosnind sub plită; Doamne, de-un potop frumos cu doi miei de câmp de mure leagă ochii mei [...]
24.04.2020

Anul ăsta va înflori, știu sigur

Am crescut într-un cartier de blocuri comuniste, cu multe petece de iarbă, cu grădinițe verzi, mereu pline de copii mucioși, agitați, cu bube în genunchi și cucuie în frunte. În tot cartierul [...]
17.04.2020

Trec poteci cu bunici

Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne; Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne. În biserici sunt gări de uitări și de silă Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi, [...]
13.04.2020

Oamenii pe care-i duc în suflet

Oamenii pe care îi duc în suflet abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni. Fără speranță de bătrâni. Tremură. Dacă [...]