Poemul pescar

Reflecții cu secundele marine
Întorc prin mine arce vremuite;
Trecutul, ca un miez de mandarine,
Se furișează-n slove ghemuite.

Am navigat serenități pe mare,
Camelii mi-au crescut în vers posac,
Cuvântul mi-a fost rai și încercare,
Cuvântul mi-a fost pânză, dar și ac…
Mai navighez pe marea fără val,
Arunc la pupa timpului silabe,
Timonieri, ca leacurile albe,
Au priponit potcoavele de cal.

Ce lin, ce sacadat și ce mărunt
Își bate cizma vremii pinteni grei!
Din algele ce cară anii mei,
Timpul își țese pasul lui cărunt.
Mă-ntreabă noaptea: „Ai vândut sorocul
Pe o camelie râzând sălcie?…”
Eu o ignor, că mi-am găsit norocul
Prin efemer ascuns în veșnicie.

Și-mi navighez serenități ca mare
Pe valul versului – reflux posac;
Cuvântul înflorește-n încercare
Camelii pe o pânză…fără ac…
Sunt dama cu camelii de-armonii
Și trec spre o lagună călătoare;
Câte petale scriu cosmogonii
Poemului pescar…ca o vâltoare!

Undița lui, grafemul ca o haltă,
Momeala își rotește-n crud de stern;
Pescarul, pe semantica înaltă,
Mulaj de cheie vinde…spre etern…
Stihuri îmi strâng marinele secunde
Întoarse-n mine ca pescar-poem,
Trecutul, ca origini de niciunde,
Zidește marea într-un trop boem…

.
Reflecții cu secundele marine
Întorc prin mine arce vremuite;
Trecutul, ca un miez de mandarine,
Se furișează-n slove ghemuite.