OGLINZI

Iedera mângâierii de-o clipă

Cred că ascultam Puccini când am simțit cum se sfâșie în cuşca de oase a pieptului femeia care tocmai te iubise cât n-ai să înduri de tandru, n-ai să știi de mult, dar sigur dureros de irepetabil [...]

Hai, bătrâne

Hai, bătrâne, urcă dealul lasă-n urmă izul veşted, chipul slut arat de timpuri, ochii moi cu tiv de lut, lasă-n urmă paşii tulburi şi veșmântu-ţi de-mprumut. Eşti urât, o umbră veche, o ruină [...]

Floare de hârtie

Ieri ai trecut pe sub ulmi, iertător ai umplut toţi copacii de smirnă. Iubitule, dacă mai poţi auzi cerşetorii, ascultă: sunt eu tremurând în brumele tale de ieri. Mâna mi-a rămas o floare de [...]

Femeia din urmă

Trece peste luminile ochilor, peste flori, peste aerul din privighetori peste nisipul apelor trece, peste munţi, peste prăpăstii și frunți peste-animalele din desişuri, fragii din luminișuri, [...]

Dacă floarea de tei ar fi o femeie

Bătrânele din piață aveau azi florile de tei întinse pe hârtie de copt… ori înghesuite în pungi de plastic. S-au dus vremurile când țăranii își înșirau marfa pe ziare. Îmi amintesc mirosul [...]

Ana

Ana era toată un șorț cu maci și o mușama cu tăieturi de cuțit. O mână de fragi în timpul unui film cu dragoste și asfalt. Dar mai ales o ușă pe care nu intra aproape nimeni. Doar noapte intra, [...]

O să-mi cumpăr mâine

Dacă sar peste ziua de azi, ajung într-o păpădie. Dacă tac, n-o să mă găsească nimeni măcar până vin zorii şi oglinda mea se duce cu bezna, pumnii se fac mici și moi ca mâinile de copil în somn. [...]

Ia tu amintirile noastre

Probabil n-am să mă mai întorc niciodată, dar ia tu amintirile noastre ține-le strâns, să nu afle că am plecat. Măcar minte-le în nopţile cu lună în zeghe, când îşi vor spune ceea ce noi vom fi [...]

Fă-mă țipăt

Până la rădăcină te-am adunat din pământ ca pe psalmi te-am îngânat ca pe vânt te-am legat cu o mie de sfori dar tot m-am trezit şoptindu-ţi dogoarea în urechile dragului.   Hai, vino, [...]

Era o zi oarecare şi ne uitam unul pe altul

În brațele tale fiind, auzeam marea sugrumată în scorbura ochilor desigur, verde şi albastră, cum sunt mai toate mările lumii, dar mai sărată ca ele, mai vagă. Mâna îmi era o pasăre împuşcată în [...]