OGLINZI

Roșu lung

Până la frunte m-ai curăţat de pământ, ca pe psalmi m-ai urcat, ca pe vânt lasciv mi-ai prins viața într-un ștreang de viori, şoptindu-ţi dogoarea în urechile dragului. Hai, vino, dragoste, [...]

Orașul unde tace Dumnezeu

În urma noastră e un rest de ieri, Oraşele-au plecat cu două trenuri În carnea mea şi duc spre nicăieri Îmbrățișarea ta din alte vremuri. Aş fi putut să nu-mi mai amintesc Mi-ai şters, plecând, [...]

Pe timp apasă albul

Pe timp apasă albul. Aproape pân’la gene e iarna-n noi și, albă, în inimi ne tot sapă cu un cuțit de friguri. Ne ducem ca o apă; mărăciniș ne facem, de ghețuri, între gheme. Se sting în van, ca [...]

O zi

Atâta ispitire, garoafe. tu pui scrisori în trenuri și pleci doi sâni speriați, transparența cămășii, aburii, ziua moale buzele încă nude roz penibil, așa cum le stă bine fetelor să tânjească [...]

Ori o rană de vădană

M-am întors. Te văd tot singur. Ca nuiaua de răchită îmi foșnesc în vânt uscarea de poveste povestită jarului din lemnul mâinii, crinilor lătrați pe rouă, când ies greierii să nască alt blestem [...]

Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei

Nimeni n-a mai apucat să se ascundă: oamenii plastic oamenii metal oamenii rouă oamenii pământ. Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei. Mi-am fiert unghiile, părul, călcâiele. Vedeți [...]

Ochii, mâna și nebunii

Un pătrat rotund îmi duse gândul tău pe lemn de ramuri sânge galben, fum de clopot cai pribegi în pârg de lanuri Negru urcă noaptea noastră depărtările pe-o umbră tu ești frigul meu de tundră [...]

Ochi în ochi de nedeochi

Calcă luna peste prunduri fi-voi haina ei de scânduri gol în golul dintre rânduri cerc în cerc pe lemnul crucii unde-şi uită zborul cucii noaptea-n flori şi ziua-n fluturi facă-se din mine luturi [...]

Numele tău îşi varsă genunchii

Spune-mi că e doar un zvon de amiază, o minerală nevoie de somn, nu acest ocean de piele bătrână, nu ploaia care îţi umple cuvintele cu volbură și nuiele. Ești. Ai luat frigul grădinilor, vederea [...]

Moarte și liliac

Mâna mea s-a întins pe iarbă până a prins rădăcini Plesneau toţi sâmburii ei de cais şi toate multele vrejuri desenau linişti prin scorbura sângelui.   Aşa era, nu-mi răspunde, vedeam şerpii [...]