OGLINZI

Ori o rană de vădană

M-am întors. Te văd tot singur. Ca nuiaua de răchită îmi foșnesc în vânt uscarea de poveste povestită jarului din lemnul mâinii, crinilor lătrați pe rouă, când ies greierii să nască alt blestem [...]

Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei

Nimeni n-a mai apucat să se ascundă: oamenii plastic oamenii metal oamenii rouă oamenii pământ. Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei. Mi-am fiert unghiile, părul, călcâiele. Vedeți [...]

Ochii, mâna și nebunii

Un pătrat rotund îmi duse gândul tău pe lemn de ramuri sânge galben, fum de clopot cai pribegi în pârg de lanuri Negru urcă noaptea noastră depărtările pe-o umbră tu ești frigul meu de tundră [...]

Ochi în ochi de nedeochi

Calcă luna peste prunduri fi-voi haina ei de scânduri gol în golul dintre rânduri cerc în cerc pe lemnul crucii unde-şi uită zborul cucii noaptea-n flori şi ziua-n fluturi facă-se din mine luturi [...]

Numele tău îşi varsă genunchii

Spune-mi că e doar un zvon de amiază, o minerală nevoie de somn, nu acest ocean de piele bătrână, nu ploaia care îţi umple cuvintele cu volbură și nuiele. Ești. Ai luat frigul grădinilor, vederea [...]

Moarte și liliac

Mâna mea s-a întins pe iarbă până a prins rădăcini Plesneau toţi sâmburii ei de cais şi toate multele vrejuri desenau linişti prin scorbura sângelui.   Aşa era, nu-mi răspunde, vedeam şerpii [...]

Miez. Când vei pleca

Și nu te mâhni. Mâhnirea nu rămâne clară are gust coclit străveziu treci prin ea ca prin încâlcire și nici nu răzbați.   Când vei pleca, vinovăția ți se va șterge ca sudoarea cerșetorilor de [...]

(În) vers de umbră de gutui

Zorile dau buzna în târg, preoții tămâiază adâncul pieptului. Respir adânc și înghit tăcere Simt sare Nuielele împletesc  colivă Iarba dă-n verde Femeile urcă dealul.   Atâtea lumânări n-am  [...]

Plecarea are haine de migdali

Tăcerea străzilor va vorbi cândva despre noi. Mai trece o noapte cât o catedrală de funii. Zilele merg spre nord răsucindu-și din noi primele lor țigări de adio. Iată scrumul nostru cade tăcut pe [...]

Poem biblic

Unii spun că ar fi o azvârlire de vorbe cum ar da cu pietre nebunii în lună, dar eu ştiu că râurile şi-au smuls sângele din adânc ca via să ne dea rod pe dealuri şi carnea fragilor să fie beată [...]