OGLINZI

Mai bine du-te înainte

Mai bine du-te înainte; n-ai să mă poţi aştepta, cuvintele vor rupe curând funiile lanțurile, zarea.   Va fi zece fix în vulcanii pământului, prea devreme în oasele peştilor, prea târziu în [...]

Maci de roșu prădați

Pe doi umeri de lut, Legănare de sfori Scrie viaţa scrisori De sfârșit şi-nceput.   Din tumultul păgân Doar puțin ne-a rămas Cimbru veșted sub pas, Umblet fără stăpân…   De pustiu [...]

Mă spală crucile mele de tine

Poate că toţi soldaţii flămânzi fac acum o pâine din noi prin tranşeele unui hotar schilodit. Făină veche şi nume sunt ei prin pernele pământului. Poate că soldaţii aceia căprui, morţi şi căprui [...]

Marginalia

e limpede că unele lucruri s-au schimbat mult barăcile au asediat marginile orașului și câmpul cu gunoaie de după sunt zemuri multe, forfotă și insecte vin aici muncitorii asudați, domnii cu [...]

În viscerele mele cresc pini

de dincolo vine mai multă lumină este o lege fundamentală a umbrei să fie mai nesfârșită cu cât soarele e mai în sfârșire. Urc îndelung.   (sursa foto: playtech.ro)

Lună nouă și moarte

Zboară niște cuvinte deasupra orașului se izbesc de clădiri ca baloanele ar trebui sa fie ușoare, dar nu au plecat din ele caii, iernile sălbatice, seul de ied iarba veștedă s-a încolăcit pe [...]

Din lună, din humă, din brumă

Suflete al meu, nu te-ndepărta, te-adună din lună, din humă din brumă, din bube de ciumă dintre putregaie, din cuiburi de gaie, din mâini de strigoaie, spurcăciuni și zoaie. Unul mi te-a rupt, [...]

Beau purpură

Câinii s-au potolit doar aerul încă se zbuciumă de-a curmezişul distanţei şi vinul nu mai are putere. Doare. Umblu îndelung, traversez străzile să te caut, străbat putoarea mărilor cu peşti [...]

Poem în crucifix

Maluri se rup din lume ca din ziar Răscruce de bronz să fi fost, m-aș fi salvat. Iată, literele numelor noastre se scurg înapoi în mame, alunecă invers într-o frauduloasă matrice de epopee. Până [...]

Poveste

Maria avea mâinile mici, sângerii scutura cearceafuri, spăla scările cu o perie aspră, căra după ea zoaie şi mai ales era bătrână. Maria era singură, singură ca un gând care dădea sărut-mâna [...]