Camelia RadulianCamelia Radulian
17.11.2023

O nouă formă de dor

Elegant, cald, distins. Răbdător, clasic, bătrân. Dar bătrân de bătrânețea aceea care surpă și doare. Un fel de tată al meu, născut chiar în același an cu el, la doar câteva zile distanță.

Torn într-un pahar de cristal un pic de coniac mieriu. Ar trebui să-mi placă. Nu-mi place, sunt lucruri în care nu ne potrivim. Suzanne!, se aude, dar poate e doar adierea perdelei. Lumina e puțină și fumurie. Ați văzut vreodată lumină fumurie? Eu, da. O poți atinge, îi poți da formă de liniște sau de aripă, cum vrei. Prin ea poți simți uneori atingerea unei catifele în care s-a învelit o tabacheră veche, cu tutun de cea mai bună calitate, și fotografia unei femei plecate de multă vreme.

Leonard Cohen a locuit aici, în acest fel de lume, în acest fel de casă. Știu asta, la fel cum știu să deosebesc zorii de amurg.

De la o vreme, fluturarea morții se simțea distinct în preajma lui. Și chiar în vocea neomenesc de calmă și răscolitoare, i-o intuiam. I-am văzut ochii în ultimele înregistrări video și m-a izbit din ei răcoarea aceea de dincolo de dincolo. Și neputința. Știam că urma să plece curând. Și a plecat. Sunt 7 ani de atunci.

Ce toamnă veștedă se întinde pe aici, Leonard Cohen! Ți-ar fi plăcut, să știi! Oricum, cineva, într-un colț de lume fumează azi tabac, din acela cu arome vechi, cum îți plăceau ție, de măr și agar. Fie și numai în gând. Probabil că am auzit zilele astea numele tău pe la radio și uite că abia azi mi-am amintit de tine. Că nu mai ești de 7 ani. You got me singing… Ce cântec!… Cred că fumul care se împrăștie acum peste oraș e o formă hipnotică de aducere aminte, e pur și simplu o nouă formă de dor. De tine.

(sursa foto: https://www.sfchronicle.com/music/article/Leonard-Cohen-was-a-sly-and-sensual-songwriter-10608925.php)