Unii mor în somn

Ideea lui Radu de a-mi ţine un caiet cu vise mi se pare tot mai absurdă. Visele nu ne sunt date să le conspectăm sub pretextul că ne-am sonda subconştientul sau în scop terapeutic. Nu avem nevoie să retrăim coșmaruri căutând să ne explicăm trecutul ori să anticipăm ce ne aşteaptă. Ne refugiem în somn cum ne-am refugia la pieptul bunicii.

O auzi pe Dora continuându-i ideea: „Da, somnul. Nu e adevărat că somnul ne linişteşte, că ne face mai frumoşi şi mai buni, că ne ajută să creştem şi să uităm, înălţându-ne din încheieturi. E doar o boală. O boală apăsătoare, o veghe conştientă care, în fiecare dimineaţă, te redă mai încercănat cu o zi, mai lipsit de o parte din tine, mai înţelept şi deci mai nefericit, cu un rid în plus, cu o spaimă mai mult, mai departe de copilărie. Urăsc somnul şi liniştea pe care el o lasă în camere şi în muzee, în parcuri şi pe străzi, în magazine de mărunţişuri, în teatre şi în catedrale, o linişte compactă, densă, ca o pânză care se strânge tot mai mult. Tot mai aproape. Ţi se înfăşoară pe gât, sufocându-te.“

Unii mor în somn. Dar te poți și naște în somn? Din visul altcuiva, din propriul tău vis? Altfel ce rost ar avea să viseze amândoi la fel, la ce bun să-și transfere angoasele?

(va urma)

Episodul 1: Uneori, viaţa era frumoasă

Episodul 2: Miracolul putea să apară oricând

Episodul 3: Odată cu prima noapte de singurătate

Episodul 4: Între permis şi imposibil

Episodul 5: Când o să ne despărțim?

Episodul 6: Timpul curgea leneș, în vacanța de vară

Episodul 7: Mai bătrână decât timpul

Episodul 8: Timpul – o maşină infernală

Episodul 9: Mereu, neîmplinirea

Episodul 10: Căderea în iubire putea fi un accident prea mare

Episodul 11: Totul se suportă mai bine în doi?