Viziuni pascale

În templele ruinate
ale credințelor uitate,
caprele sfârșitului pasc atemporal

scheletele ruginite ale rugăciunilor.
Păsări fără aripi ciugulesc neputința,
consumând grăunțe de vise
risipite pe podeaua rece a deșertăciunii.

Crește sălbatic iedera speranței
printre pietrele deznădăjduite,
udate de lacrimile uscate ale morților.
Credința volatilă s-a evaporat spre ceruri
ridicând în înalturi nepătrunse
elanurile vitale ale celor resemnați din pământ.
Amintiri, iubiri, uri, entuziasme
se dezintegrează în pulberi seculare,
purtate de vânturi șuierând printre ziduri
ode și tânguiri dăruite Atotputernicului,
pitit undeva, dincolo de absolutul materiei.

Poate odată, pe neașteptate, tatăl nostru comun
se va strecura în templul ruinat
să sădească lumina veșnică a armoniei
și șansa unică a înălțării din moarte.