Şi cum mai e la tine-n suflet?

Omule,

Şi cum mai e la tine-n suflet?

Nu te-am mai întrebat demult

De la-nceput de lumea a fost

Albul şi negrul pe pământ.

Şi cum mai e la tine-n suflet?

Ca marea prin furtună sunt,

Un val e plin de acea căldură

Altul te-ar îngheţa de frig.

Şi cum mai e la tine-n suflet?

Se dau şi lupte , i-un război

Dragoste dăruie celui cu ură

Pacea se va așterne în noi.

Şi cum mai e la tine-n suflet ?

Dezbracă haina de pe el,

Rupe tăcerea ce e mută

Liniștea e scutul tău.

Să ştii că ajunge pentru suflet

Viu să se simtă în Dumnezeu

Cu harul ce-l primim din ceruri

Iubire să-mpărţim mereu.