CENACLU

Mulţumesc Ochiului soarelui vizibil Şi celui invizibil Ce-n vise rareori apare. Mulţumesc oricărui soare Ce desfide cu sute, cu mii de pumnale De aur ce curge, de foc dogoritor, Straturi dense de materie, de antimaterie, de praf stelar. Pe tine soare, Ra al nostru, te preamăreau Acei oameni înţelepţi ce egipteni îşi ziceau Şi braţe […]

De ce nu vii? De ce mai mult Citim cărţi scrise de poeţii morţi?   Mâna mea continuă încăpăţânată să scrie Pe nori, pe lună, pe ţărână, pe Dumnezeu ştie că nu mă opresc Îmi aşterne rezerva celestă de hârtie.   Mă joc cu moartea Poate o pierd Ca pe o jucărie din copilărie.   […]

Curăță-mi diminețile de vise și nopțile de întuneric, amiezile mi le-nnoptează în lumini de stea și Lună plină. Ascunde-Te-n inima mea, și-acolo, cu funii de floare și ploi, înlănțuie-mi zborul prin lume și cântă-mi trist cântec-descântec, pe strune de suflet, cu note de muguri și nori. Apoi, obosiți de durerea De-a nu fi niciodat-amândoi, Adu-mi […]

Am un măr pe care-l împart cu fratele meu, dar el nu există, cum vom hrăni pe cei flămânzi în absenţa lor?     Foto de pe chestiuniserioase.files.wordpress.

Arlechinul s-a dus strâmbă, raza de sus susura, cam haină Arlechino, ţi-e silă ai, sau n-ai Colombină ai un rictus pe chip poate ai sau n-ai timp poate crezi că o rază are drumul prea drept trup de rou-Arlechino, o, ce farsă divină! N-ai deschis tu fereastra? Arlechino, aşteaptă a mai rămas o treaptă calea […]

„Scriu pentru cei ce plîng, iubesc și mult visează.” Ștefan Petică Hymn profan[1] (din ciclul „Fecioara în alb”, XV) Tu eşti o roză parfumată Din valea Șirazului cald, Iar ochii tăi ascund, curată, Lucirea mărei de smarald. În părul tău ca diamantul De flăcări negre-ntunecat, Și-a revărsat întreg Levantul Misterul antic şi ciudat. Și cînd în […]

Punctul a născut cercul, dar niciodată n-a fost echilibru pe aici, prin mizantropicele muzee ale realității.   De la o vreme, îl doare lumea în care s-a făcut noapte și podul palmei în care-au încolțit fărâme de negru.   Vopseaua fugită de pe soclul unor gânduri născute în iarnă inundă coridoare inuman de reci, de […]

Motto: “Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, că un nebun, că un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim…” (Mircea Eliade) Era […]

când nu Te iubeam iubeam o floare cândva am iubit un copac apoi o mulțime de păsări cuibărite în sufletul meu la geam şi‑au făcut cuiburi a venit o furtună din senin au căzut cu pui cu tot ca o pasăre am suferit ce i‑a păsat naturii ea nu are nici măcar un copil din […]

Deși vedeai cât îți era de greu ultimul dintre gânduri cel care chiar atunci părea cumva să treacă prin palme de nisip   N-ai mai lăsat în fața mea deschisă pe drumul reîntors din val spre crizanteme ușa din umbra neagră   Ci ai trimis târziu o ploaie ca de sare care m-a împărțit în […]