CENACLU

  Doar atât te mai rog: Să-mi mai vii într-un vis Şi să uiţi să mai pleci…   Într-un timp nesfârşit, Să mai fim amândoi pe-o bucată de cer,   Să privim îndrăzneţi cum tăcerile pier risipite de dor, alungate de vânt… Să rămânem aşa, doar noi, doi, într-un gând… (din volumul ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI […]

Îi văd pe amândoi într-o fotografie din arhiva personală, făcută în apartamentul familiei Cristea (Doina şi Valeriu Cristea au fost părinţii mei adoptivi) în 1978. Valeriu Cristea, Alex. Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion şi Nicolae Manolescu aveau, pe atunci, în jur de 40 de ani, Dimisianu fiind cel mai matur, iar Ştefănescu, cel mai june. […]

Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut – sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor – doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri… […]

of Doamne plutonul acesta de execuție s-a oprit tocmai în fața mea poate analizează perimetrul în care au ars flamurile zdrențuite și pun la cale un atac asupra celor care nu mor prin moarte oi fi împrumutat umbra vreunui prizonier parcă simt pe umeri o voce căzută din ștreangmi-e teamă s-a pornit vântul să numere […]

Insule şi mări, Mări în depărtări, Marea, animal fabulos cu mii de cute încreţite Muiate în argint topit, Necuprinse de terestra privire, Scaldă case vechi până la temelie roase De vreme, de noapte sărată, de uitare. Marea, Ochi nelimitat ce-n soare leneveşte, Albastru precum cerul nedespărţit nicicând De succesive straturi grele de apă, Poartă bancuri […]

Stela veni pe seară cu cina pentru Rodica şi nu uită de florile proaspete pe care le promisese. Culesese diverse flori din grădină, viu colorate. Deschise uşa şi văzu că Rodica încă dormea. Lăsă mâncarea pe plită, aruncă florile ofilite la gunoi şi puse apă proaspată în vază pentru florile pe care le adusese.Toate acestea […]