CENACLU

mă încăpăţânez să răspund în limba română într-o ţară în care nu mă va înţelege nimeni   păi tocmai de aceea nu vreau să fiu contaminată e prea frumos   dar vorbeşte în limba engleză cum face toată lumea   și eu cu ce mai rămân?  

Uite,  iubite, a venit iarna pe care o aşteptam! Şi nu ştiu de ce atâta grabă s-o troienesc pentru că aud doar ninsoarea ca pe un plânset, pe muzica lui Vivaldi.   De-aş frământa singurătatea ca pe un cozonac, nu m-aş mai război cu iarna, n-aş mai blestema-o, că iubirea noastră a îngheţat la – […]

Prin umbre reci rătăcim pentru-a găsi speranța unui vis… Uităm că suntem doar un fir de fum pe portativul vieții…

e zgomot în lume și prea liniște în noi cineva cântă îmblânzind ninsori altcineva înalță rotocoale de fum câtă risipă de răbdare și drum   între noi un pahar se umple și se golește mereu e iz de toamnă și ce barbar bate în inimi ceasul cu fructe zemoase și moi mireasma se tolănește pe […]

Nu departe de codrul întunecat şi de izvoarele cu apă dulce şi rece, trăia cândva un pădurar tânăr, chipeş şi harnic, aşa cum nu găseai altul prin preajma locului. Dis-de-dimineaţă se trezea la vremea cocoşilor, îşi lua traista la spinare şi pleca în pădure, unde zăbovea până la apusul soarelui. Azi aşa, mâine aşa, muncea […]

Când vremea așteptării e pe sfârșite, Cu trista-mi privire pierdută în ceață, La cumpăna dintre ani te chem, iubite, Să-mi spui de mai sunt pe-o ramură de viață. Te chem să îmi aprinzi lumina gândului Și să vezi cum m-au nins zăpezile de dor. Am să te îmbrac în haina cuvântului, Când te viscolește al […]

Nu știu de era seară, știu că veneam pe dig, Mă rătăceam prin ploaie și parcă mi-era frig. Mi-ai dat o pelerină de vise neculese Și-ai zis: ia-le pe toate, sunt sigur ne-nțelese! Nu te-am privit cu sete, probabil nu erai, (Îți trimiseseși solii să-mi spună cum e-n rai) Dar am simțit că-i vară în […]

în faţa fiecărei case câte o barcă întoarsă copii blonzi cu pielea arsă de soare aleargă anapoda cu o roată uriaşă câţiva pui de pisică ţipă ascuţit au ochii lipiţi   clopotul bisericii alungă duhurile rele copacul bătrân de la marginea falezei e plin de ciori agap iacoblev măsoară drumul cu paşi mici a mai […]

nu astăzi nu te privesc mi-ai spus ești norocoasă că pot orbi îți știu pe de rost gleznele prin sufletul păpădiilor și umbra în bătaia lunii mereu lângă același izvor porți vina că ai trăit în mine până la strălucire ah cum mă acuzi și tu (numai) de trădare când am legat însuși cerul de […]

Te îndoieşti de mine? Bine faci! Azi te-am înşelat cu soarele, mâine mă voi culca cu păpădiile. Apoi, pe ascuns voi pleca la marea întâlnire prin peisagii gri nocturn. Ea mă aşteaptă…