Călin NeacșuCălin Neacșu
26.01.2016

aminunare (sublima solitudine)

nu mă pot opri din râs

vezi tu…

 

e doar o lacrimă,

una singură

ce merită să curgă

în josul șoldului amforat

apoi de’a lungul

zidului longilin

al cănii de tablă

în care te adun.

 

acolo mi’am aflat

nuda naivitate,

magistrală îmbrobroderie,

a viselor tale

lacustre

cu mine.

 

e doar o lacrimă

ce nu înceteză să râdă

aminunare…

 

se făcea că aflasem

sublima solitudine.