Maria Calciu
Închideam ușa
de fiecare dată după ce treceam
printr-un alt orizont
Și de aceea nu mai puteam să-mi spun
care era culoare acelui
semn de gând prin care tot mereu
veneai cumva din urmă
fiindcă nu mai știam
dacă a doua umbră ce-n somn mă învelea
era a mea sau nu
Simțeam însă cum gândul
adânc-de-neadânc ce-mi măsura cu el
și palma și tăcerea
de parcă ar fi vrut să-mi semene la mers
dormea în locul meu
Fără să pot pleca
ori să îi cer să plece
Imagine de pe walldevil.com
