CENACLU

M-am prefăcut în apă vie să-ţi astâmpăr arşiţa buzelor – rece agonie. M-am prefăcut în picături de rouă să-ţi sărut urmele paşilor sub lună nouă… Eram în fiecare anotimp: ochii din cer murind, reînviind, o bluză de mătase rămasă la tine-acasă, un ceas tăcut, un ziar pierdut, o piatră istovită strivită de-o copită, un şal […]

Doruri înspumate, deschise ca floarea de lotus în jungla vieții, mă ard. În șemineul alb focul  valsează, cântă, aruncă scântei, sugrumând gândurile, speranțele, timpurile… O, tu, Vishnu, suflet suprem, scapă-mă de îmbrățișarea mistuitoare a trogloditului meu foc! Sursa foto: pinterest.com

Dans de iarnă eu am văzut cum începe iarna – într-o după-amiază demult, când a început deodată să ningă, şi lumina, foarte decolorată, se coboară să atingă marginile gestului meu uimit. simţeam cum mi se aşază un cerc de mare singurătate în suflet. de aici – ştiam – aveau să-mi înceapă, cu urmele prin zăpadă, […]

Ţi-aş scrie o scrisoare de iubire, una care să coboare din nori prin gene şi să ne plouă în teama noastră de crengi, cu ochi de păsări, cu lacrimi de stea, dar să mă înţelegi. Să înţelegi că totul este lumină, că am funze şi ramuri roditoare, că iubirea mea este din cer prelinsă, că […]

Nu-mi amintesc decât de-ncrâncenarea noastră De păru-mi răvăşit ca floarea de glicină De luna agăţată mare şi albastră Peste-amintirile care urmau să vină   Nu-mi amintesc decât de cioburi mari din mine Pe care-un meşter le-a dospit în palme arse Da, era vară dar ningeau cumva spre tine Stoluri de fluturi mari ai dorurilor noastre […]

„ nu ca să mor freamătul despletit al realității mă devorează cuibărind în mine neliniști e timpul să caut elixirul care să-mi spele rănile și sărutându-le să alunge fantasmele ce-mi tulbură nemișcarea între marginile acestui purgatoriu în care dragostea refuză să iasă învingătoare” -Carmen Constantina Aqoutin Auzeam ca prin vis sunetul pașilor ei goi. Înainta […]

te iubeam așa, ușor sleită, un pic obosită, îngenuncheată la căpătâiul meu, pe marginea debarcaderului putred, acolo unde ancorele ruginiseră străfundurile, priponind bărci cărora le spărsesem arcadele bătându’mă cu trecutul prin crâșme pioase unde școleam profeții voștri despre aflarea viitorului pe care tocmai l’am povestit, iubindu’te așa cum îmi erai, ușor sleită, un pic obosită, […]

Era sâmbătă pe la ora opt În fața pizzeriei Circulație, mașini dezlănțuite trafic teribil pe terasă – mai nimeni patru consumatori și un câine cer o pizza pentru acasă între timp mă uit la prețuri la oameni nici o diferență Matei Vișniec   (sursa foto: antena1.ro)

– Şi cum mai te cheamă, mamă? – Geta, spun eu, apăsat, ştiind dinainte ce are să-mi zică. – Aha, ca pe iapa lui nea Ilie Lulea! Dau să mă încrunt, dar muşchii feţei nu mă ajută. La ce bun, aşa e la noi în Teleorman, oamenii pun nume de fete, iepelor. Pe-a noastră a […]

Jucărele zboară grele peste patimile mele, înălțate înghețate, blestemate, cu palmele încleștate, peste dealul dorului, pe umerii gândului, în adâncul muntelui de pe malul Oltului, în iureșul valsului. Râsetele-s în cascadă, rochiile prin livadă, învolănate, decoltate, cu pere țuguiate, cu obrajii ionatani, mângâiați, sărutați de doi frați pătați. Un, doi, trei, fete și flăcăi volbură […]