Cristina Crețu

Simt o sfârșeală uneori, o arsură care mă străbate pe mutește: niciodată nu am avut o bicicletă mare, a mea! Mama s-a zbătut și mi-a luat o tricicletă când eram copil. Avea șaua în formă de [...]

           Dintre toate vieţuitoarele pământului, de şerpi am cea mai mare teamă, de când a fost să mă înec în Herăstrău, crezând că algele în care mi s-au încurcat picioarele erau şerpi. Odată, [...]

Pe Blacky mi-a dat-o cineva, fără bani, eu i-am întins o monedă, simbolic, să-i meargă bine căţeluşei şi m-am ales cu ţigăncuşa mea, având cerul gurii negru precum căldarea… Era decembrie 1997 şi [...]

Când murea cineva, i se cărau apele, o fată până-n doisprezece-treisprezece ani în fiecare dimineaţă scotea apă în două găletuşe şi ducea apă proaspătă vecinilor. În joia de dinaintea pomenii de [...]

Cineva mi-a zis ieri, la un forum în Câmpina, că am mâini de bărbat. Aşa par. Am practicat două sporturi de performanţă: handbal şi caiac. Am tras de haltere, am alergat Herăstrăul într-o [...]

Am iubit cărţile şi mai cu seamă cărţile câştigate. Primele cărţi care au deschis drumul micuţei mele biblioteci au fost Cuore, inimă de copil de Edmondo de Amicis şi Balade vesele şi triste de [...]

M-am întors aseară din Deltă. În perioada 19-22 iulie, la Maliuc, a avut loc Tabăra de creaţie „Grai românesc la porţile Deltei”, un eveniment desfăşurat la cote înalte, aşa cum bine îi stă unui [...]

          Când merg în piaţă, uneori mă întâlnesc cu un iranian. Mi l-a prezentat odată un vecin. Ştie că am fost de mai multe ori în Iran. Mă salută: [...]

Când nu scriu, merg în cimitir. Fiul meu sculptează litere. Uneori, restaurăm statui şi cavouri. Cel mai mult îmi place în Bellu. Merg pe alei citind din mers epitafuri, nume, ani. Câtă lume [...]

Pe 28 iunie am fost la aniversarea de zece ani a unei edituri. Bucureşti, vară, lume luminată. Mă invitase o prietenă, dar nu a mai venit. Când mergi la un eveniment, cauţi chipuri cunoscute. Nu [...]