Cristina Crețu

Nu pot să uit mirosul de busuioc și bătrânețe din casa bunicii. Moșul ei, care nu era bunicul meu, era înalt și slab. Îi atârna un lanț la pantaloni, ieșea din buzunar și era prins de brăcinar. [...]

Pădurea Comoara e o întindere mare de salcâmi și fagi, o pădure deasă și umbroasă, rămasă din vechea pădure a Deliormanului. Prin anii ’70, pădurar era Vasile, un om scund și aspru. Pădurea era [...]

Îi mergeau toate strună. Curtea – plină de păsări, caii – cai. Nevastă-sa mai se atingea de pahar și Ivan o bătea bine, dar nimic nu se lipea de ea. Ziua astalaltă o vedeai la fel de [...]

Nu-mi place iarna. Imposibil să nu văd de la geam vârfurile arse ale copacilor. Toate blocurile din jur sunt gri și oferă un tablou deprimant. Pe terasa blocului de patru etaje din față au [...]

Mama ținea în două găleți câte un cuib de leandru, precum cele din pozele vechi cu părinții ei. Era o iubire veche, de familie. Când venea iarna, le băga în casă, într-o săliță cu un perete cald, [...]

În cămăruța tatei era cald. Pendulul atârna pe perete, cu două ghinde în capăt, ca greutăți. Nu funcționa. Era pus de frumusețe. Un cuc își ținea ciocul deschis. Parcă da să cânte. Ceasul bun era [...]

Iarna veneau rudăresele. Aveau desagii plini de linguri și fuse, câte un linguroi pentru amestecat în vreun tuci mare. Erau femei de la munte. Una avea ciorapi albi de lână și opinci. Purta [...]

De Anul Nou, veneau ai lui Cârlan cu “vasilca”, o păpușă de trențe, împodobită cu panglici și beteală. Ochii îi erau desenați direct pe pânza albă. Cârlan cel bătrân cânta la acordeon, apoi tata [...]

Eram copil și mă apucam să visez cu ochii larg deschiși : – De ce, mamă, nu ați făcut o casă cu niște camere mai mari ? Mai puține, dar mai mari. Casa noastră avea nouă cămăruțe, mai [...]

Îngheța Câlniștea. Mergeam cu alți copii să ne dăm pe gheață. Din tot satul, băiatul unui învățător avea patine adevărate. Parcă îl văd tăind aerul rece și fularul fluturând în spate. Am în minte [...]