Cristina Crețu

Noi, la câmp, beam apă dintr-un ulcior mare. Ținea apa rece. Vin odată acasă și părinții m-au luat să săpăm porumbul. Mâncare nu am luat, am zis că nu aveam să stăm mult timp, așa, să văd și eu [...]

,,Nu mai are lumea tați!”, îmi zicea unul odată, pentru că tot am scris despre bietul tata. În primul rând, a fost tata. Două sentimente s-au împletit în sufletul meu: iubirea necondiționată și [...]

În serile de iarnă, tare mult îmi plăcea când îmi povestea mama despre vremuri de demult, despre familia ei, câte şi mai câte. Lumea era mult mai simplă, cinstită şi mai deschisă prin anii ’40 – [...]

În clasa a IV-a, în timpul unei ore, am avut o inspecţie de la judeţ. Învăţătoarea noastră era doamna Marica Popescu, soţia directorului şcolii. Au intrat, pe rând, mai multe persoane, apoi au [...]

Îmi amintesc de o zi de sfârşit de iunie, 1999. Mă aflam în căruţă, lângă mama şi fiul meu, pe drumul spre Drăgăneşti. Tata stătea în faţă şi mâna calul. Ploua. Ne acoperiserăm cu o folie albă. [...]

Era teleormăneancă, dintr-un sat de lângă Turnu Măgurele. O priveam cu drag. Purta basmale, cum purtase și mama. Mulți ani am calculat vârsta pe care ar fi trebuit să o aibă mama, până am obosit. [...]

Copilăria nu poate fi decât un cântec, dar al meu nu era unul prea vesel. Fraţii mei erau mult mai mari decât mine şi de mult timp plecaţi din cuibul casei părinteşti. Nu aveam pe nimeni să mă [...]

Intrasem pe poarta uzinei 23 August, dimineața, cu puțin până-n opt. Soarele coborâse din cer, îmbrăcând caldarâmul din piatră cubică. Aproape, vedeam clar pietrele sure, mai departe străluceau [...]

           Mama mereu făcea pâine de casă. Îmi dădea voie să împletesc colaci micuţi şi mă învăţa să modelez păsări. Ştiam că mai avusesem un frate mai mare ca mine cu opt ani. Toate păsările [...]

Simt o sfârșeală uneori, o arsură care mă străbate pe mutește: niciodată nu am avut o bicicletă mare, a mea! Mama s-a zbătut și mi-a luat o tricicletă când eram copil. Avea șaua în formă de [...]