Cristina Crețu

09.12.2018

 Fără nicio deosebire

Chircu Badea vorbea o limbă pe care puțini o înțelegeau. Locuia împreună cu nevastă-sa Leana și cu cele trei fete într-o căsuță mică, pe ulița din spate, lângă casa mare a tâmplarului. Mereu [...]
02.12.2018

Moara de păsat

Soarele amiezilor copilăriei mele era portocaliu cum e porumbul. Lângă pătul, aveam o moară de păsat. Deschideam o ușă de sârmă prinsă-n șipci, iar în stânga erau puse în cutii de lemn cuie, [...]
25.11.2018

Tristețea e o cămașă cu mâneci goale

21 iunie Mi-am amintit de o vară, vara anului 1979. Treceam în clasa a V-a. Venisem în București, la fratele meu cel mare. Stătea cu chirie, undeva în zona Luică. Camera lui nu avea fereastră. [...]
18.11.2018

Mocanii

Liniștea amiezii era câteodată spartă de hurducăiala roților de lemn ale unei căruțe trecând pe uliță : -Scoici, hai la scoici! Hai la scoici! Hai la scoici! se auzea un glas de sub coviltirul [...]
11.11.2018

Povestea unei cești de cafea

M-am uitat la pozele de la Taranto și mi-am amintit de o poveste. Mă pregăteam să dau licența. O prietenă m-a invitat la mătușa ei. Locuia în zona Constantin Brâncoveanu. Ne-am dus. Prietena [...]
04.11.2018

Ghiocel

Venise la noi, aruncase cheia casei sale pe masă şi a zis: – Eu, de-aicea, nu mai plec! O chema Rada, era mătuşa tatălui meu şi naşa sa de cununie, bătrână, văduvă şi fără copii. Tata s-a [...]
28.10.2018

O felie de viaţă

Îi murise bărbatul de tânăr, după ce îl prinsese o ploaie rece pe câmp. Marin zăcuse pe patul de paie două săptămâni înfofolit în aşternuturi, delirând. Când o luase, o luase că era frumoasă şi o [...]
21.10.2018

Când nu mă vede nimeni (II)

 16 aprilie Simțeam astăzi o tristețe. Mă uitam la cer, la nori, la griul lor lipicios. Am întrebat-o pe vecina mea: o să plouă? Am întrebat-o cu teamă. O teamă de ploaie. „Nu, nu o să plouă”, [...]
14.10.2018

Pălăria

Tata venea de la pâine. S-a așezat la masa de sub nuc și și-a aruncat în silă pălăria pe masă. Avea o bearcă de pălărie, ciuntită într-un loc, de care nu se îndura să se despartă. Pe vremuri, [...]
07.10.2018

Umbra roșie

Vreo doi ani, când strângeam bani să îmi cumpăr o casă, am locuit chiar în biroul în care lucram. Nu m-a știut nimeni, nici vântul, nici pământul. Vecinul credea că sunt harnică și lucrez până [...]