Cristina Crețu

Nimeni nu știe durerea unui om! Se spune că trebuie să-ți amintești numai de lucrurile frumoase, dar poți? Când trăia mama, aveam curtea plină de păsări. Ne uitam pe unde călcam. Carne consumam [...]

 Înnebunise. Când îi veneau pandaliile, ne era teamă să mai stăm în căruță! O luaserăm de când era mânz. O țineam legată de dârlog, lângă calul alb, bătrân. Ce picioare lungi avea! Ce coamă! Avea [...]

La colţul casei noastre, spre răsărit, dacă te uitai printre crengile arcuite ale dudului, se zărea fereastra cu patru ochiuri de geam a casei babei Ioana Tilicoaia. În faţa ferestrei, primăvara [...]

De când cu datoriile acumulate după moartea mamei sale, i-a pierit râsul, iar fața sa a devenit o mască fără sânge, galbenă. Bărbatul cu mască galbenă este slab, slab. Cureaua îi stă spânzurată [...]

Am văzut-o adeseori plimbând un caniş negru, pe iarba verde din zona Indiana. Îi lasă lesa lungă, pentru ca el să se plimbe liber. Și ea mi s-a părut o femeie liberă. De câțiva ani, a înțepenit [...]

Domnul Curcă era masiv ca un urs. Locuia la ultimul etaj. Rămăsese văduv. Avea o manie: strângea orice bucată de metal, sârme, sârmulițe, pe care le meșterea. Se auzea când lovea cu ciocanul: [...]

Visa frumos. Se întorsese de pe o parte pe alta, căutându-și un loc mai bun, ca vânătorul când ochește vânatul din bătaia puștii. O femeie tânără, cu o eșarfă albă la gât, aflată într-un [...]

Aram locul din capul viei. Leana, iapa noastră, era toată o spumă. Locul mic. Tata pornise de pe margini și ținea coarnele plugului, iar mama arunca boabele de porumb. Peste un timp aveau să iasă [...]

Nea Ion se născuse în 1929. Era frumos la față, avea ochi albaștri, urechi mici, nas fin, piele întinsă pe obraz. Curat, dichisit, cu pălăria sau căciula de miel parfumată pe interior. Vesel și [...]

Nu pot să uit mirosul de busuioc și bătrânețe din casa bunicii. Moșul ei, care nu era bunicul meu, era înalt și slab. Îi atârna un lanț la pantaloni, ieșea din buzunar și era prins de brăcinar. [...]