Cristina Crețu

„Foaie verde lemn de prun, mă, Spune, spune, moş bătrân, mă, Spune-mi, moş cu barbă sură, Spune-mi , caii când se fură, Of, of, of, când e negură şi ceaţă, Atuncea caii se-nhaţă, măi, mă, Of, of, [...]

 – Ce faci, nea Cârsteo? – Supărat, nică, supărat. Pâste firea omenească… Astea erau vorbele lui nea Cârstea Terteleac. După ce le spunea, scotea o batistă din buzunar şi-şi ştergea [...]

Slabă, puțin crăcănată, i se vedeau jartelele de sub fusta cam scurtă. Când mergea pe lângă gard, era o umbră crăcănată. În casă, farmacie. Dimineața întindea așternuturile, cearșaful cu dantelă [...]

Tata se bărbierea într-o oglindă rotundă, de lampă. Avea un aparat auriu, cu romburi. Își umfla obrajii și când ajungea la mustață, își punea limba peste dinții din față. La sfârșit, se spăla cu [...]

Degeaba, nu mai am mamă! Acest gând mă arde ori de câte ori simt nevoia să împărtășesc o tristețe sau o bucurie cu ea. În restul timpului, mă iau cu treburi, cine știe ce mai fac, dar adevărul e [...]

Vară. O adiere dulce mângâie coroanele castanilor. Jos, la umbră, un om fără casă stă pe vine și își ține brațele de parcă s-ar îmbrățișa. Un alt bărbat, cu o cămașă albă descheiată la toți [...]

Tata a iubit mult caii. Iepei de pe urmă i-a zis Leana. Avea grijă să-i dea iarbă vara, fân și coceni iarna. Mergea la coasă cu fiul meu. L-a învățat să cosească. „Ridică, să nu știrbești coasa”, [...]

Într-o dimineață, doamna Fănica și-a pus peste o rochie de stradă blana și o eșarfă roșie și s-a lăsat purtată de căldura din suflet, de acasă, din Baicului, până la Antrepozitul Frigorifer, de [...]

Atât știu despre o fată: se numea Clara Herșcovici. Nu am văzut-o nicăieri. Știu numai că în anul 1909 era elevă la Pensionul „Regina Elisabeta”, în clasa a II-a. Era în ciclul primar și era o [...]

Eu am avut un hobby odată… Limba turcă. Am luat și meditații. Eram în anul al III-lea la jurnalism. Fără opt sutimi, nu am luat. Erau 12 locuri. Când am terminat jurnalismul, nu am putut să [...]