În iureșul valsului

Jucărele zboară grele
peste patimile mele,
înălțate înghețate,
blestemate,
cu palmele încleștate,
peste dealul dorului,
pe umerii gândului,
în adâncul muntelui
de pe malul Oltului,
în iureșul valsului.
Râsetele-s în cascadă,
rochiile prin livadă,
învolănate, decoltate,
cu pere țuguiate,
cu obrajii ionatani,
mângâiați, sărutați
de doi frați pătați.
Un, doi, trei,
fete și flăcăi
volbură pe văi…
Jucărele amețite,
despletite,
zboară
pe covorul gândului,
catifeaua dorului,
vișinie, arămie,
viața toată-i o beție,
cam sălcie,
la masa lui Bachus,
vioara lui Strauss.

Sursa foto: 1.bp.blogspot.com