CENACLU

Încremenire în fața cui? A ce? De ce? Putem noi, oamenii, să controlăm puterea sufletului? Ce încremenește din noi? Sufletul sau corpul? Dacă ne încremenește sufletul, corpul nu va avea de suferit, iar dacă sufletul rămâne pasiv, atunci corpul va fi cel care va încremeni la orice tablou și scenariu de viață, fie eșecul transparent, […]

Din nou blestematul de AMR de data aceasta cu final univoc fără transformări și subterfugii doar centimetrii de viață  tăiați nemilos de foarfeca destinului.  Realitatea e precum o pânză de păianjen ce aparent se-ntinde la infinit dar brusc se va rupe undeva firul și mă voi prăbuși în abisul neștiut de unde se-nalță doar amintiri.  […]

CZ: Inteligența Artificială este un Don Quijote al acestui secol? IA: Este o comparație interesantă! Don Quijote, personajul creat de Miguel Cervantes, este cunoscut pentru idealismul său și pentru lupta sa împotriva morilor de vânt, pe care le vedea ca pe niște uriași malefici. Într-un fel, Inteligența Artificială (IA) poate fi văzută ca un Don […]

cel peste care am pus un maieu chinezesc un chilot înflorat cu mânecuță un pulover cu dungi o pereche de blugi o geacă de piele primită de pomană   ce m-am bucurat de geaca mortului. cândva îl vedeam în geaca mea de piele priveam cu obidă ce geacă frumoasă. se plimba țanțoş ca un om. […]

Dudești Din Văcărești Prin Avram Goldfaden Începe Dudeștiul să se scurgă Spre Traian Poșta Vitan Și tot așa Până la Cioplea Coșcoveală igrasie Prăvălie lângă prăvălie Unul vinde ace și mosoare Altul ascute topoare Boiangii Tinichigii Magazine de stat De pe un balcon atârnă un pat Pe un altul rufe la uscat Într-un bloc la […]

De mi-ai ascunde noaptea Aș urla la zi să nu mai fie egoistă Șuviță cu șuviță din părul meu aș da naștere unor noi constelații Să mi te aducă în visul cel mai real Cu dinții aș crăpa struguri Și i-aș transforma în stele cu nume dintr-o lume necunoscută De mi-ai da noaptea înapoi Te-aș […]

Mi-am luat la revedere de la vară Și i-am cântat o mică serenadă, O melodie cu zarvă-n armonie Pe notele compuse-n agonie.   Un cântec trist despre lunecoase ploi, Ploi ce vor lovi cu lacrimi peste noi Acoperind fiorul unui dor nebun, Dor de dragoste prin pânzele de fum.   Și mă plimbam văzând salcâmii […]

Stăteam rătăciți pe mal unul în fața celuilalt ca niște animale de pradă ochii tăi verdele infinit îl aruncau peste noi ochii mei hipnotizați priveau covorul moale al plajei compus din piei roz de șoareci mici și triști tu sveltă precum un catarg din lemn de pin eu biet trubadur cântând în fluiere de soc […]

mi-e frică să gândesc printre morminte nu vreau să trezesc glasul liniștii suspinele țes izolate amintirile stinghere doar suflete înșirate cuminți mult prea cuminți fiecare la locul lui etichetate cu nume și ani sunt atentă la fiecare pas pentru a nu strivi viul nevăzut   sunetele moarte lovesc lacrimile grele răsăr învoluntar curg imagini distorsionate […]

În fața marelui templu din Saïs Întâmpină vizitatorii Din Egiptul de Sus Din Egiptul de Jos O misterioasă statuie acoperită din creștet până în călcîie – Bine fixată sub tiara cu discul lunii între două coarne de vacă – De un văl din țesătură densă în culori și imagini schimbătoare Ca omul Ca valurile tumultoase […]