Luciditate

Sunt oameni care nu își asumă distrugerea propriei vieți. Dar de ce mereu vorbim despre distrugere? Viața este un obiect și nu știm asta? De când viața este considerată un obiect în sine? Când vorbești de vieți distruse, nu vezi esența vieții.

Te pliezi doar pe sinele interior și nu mai găsești pentru o clipă puterea de a ieși din propria mlaștină a ignoranței și dai vina pe neputință! Te răvășește ideea în sine, în loc să lupți cu tine, nu faci altceva decât să te pierzi în nimicuri și în vorbe, fără nicio coordonare. Acele nimicuri care iau drumul pierzaniei, acele nimicuri ce nu te lasă să vezi miezul fericirii: că exiști aici și acum!

* * *

Savurează acele momente în care Dumnezeu îți deschide drumul către o altă stare de bine, uneori stările de bine au la capătul lor prea multe întrebări și prea multe îndoieli de care te lovești tot timpul. Te poți face că nu le simți, că nu le vezi? Ia tot ce îți dă Dumnezeu așa cum vin și bucură-te de tot ce ai și ce nu ai, căci ce nu ai e fericirea cea mare.

Unde găsești fericirea? Pe ce stradă se află? Nu cumva fericirea e cu noi permanent, dar o învăluim în ambiții și orgolii?

Găsește calea către propria bucurie, fericire și stare de bine interioară.

Luptă cu demonii tăi, alungă-i și cheamă zâmbetul în gândurile tale!

Carmen,

17 decembrie 2024