Încolțit între așteptări
stau încremenit
în centrul meu de greutate imaginar,
unde speranțele s-au anihilat
dând o rezultantă nulă.
Levitez deasupra sorții
precum sufletul eliberat de trup,
contemplându-mi destinul static
precum o mocirlă stătută.
Totuși printre gratiile așteptărilor
s-a strecurat vibrația privirii tale:
lumină divină întrupată
în femeia desăvârșită a ursitei.
De atunci scriu întregul
fără resturi de existență.
Preaplinul beatitudinii
naște curcubeul clipei de grație,
armonia policromă atotcuprinzătoare
a cuvântului magic dintâi.
Îmi fac loc de veci
în paradisul paginii albe
unde iubirea fatală
își găsește metafora eternă.