George VigdorovitsGeorge Vigdorovits
03.01.2025

Metafora eternă 

Încolțit între așteptări 

stau încremenit

în centrul meu de greutate imaginar,

unde speranțele s-au anihilat

dând o rezultantă nulă. 

Levitez deasupra sorții 

precum sufletul eliberat de trup,

contemplându-mi destinul static

precum o mocirlă stătută. 

Totuși printre gratiile așteptărilor

s-a strecurat vibrația privirii tale:

lumină divină întrupată 

în femeia desăvârșită a ursitei. 

De atunci scriu întregul

fără resturi de existență. 

Preaplinul beatitudinii

naște curcubeul clipei de grație, 

armonia policromă atotcuprinzătoare

a cuvântului magic dintâi. 

Îmi fac loc de veci 

în paradisul paginii albe

unde iubirea fatală

își găsește metafora eternă.