CENACLU

Piesă într-un act Personajele: Păpădie, Trifoi, Omul cu valiza diplomatică. Decorul: (Un câmp plin de verdeață, pe marginea câmpului sunt câțiva arbori și în mijloc se află o colibă.) Păpădie: Ascultați! (Se aud cântecele păsărilor.) E o splendoare! Sunt aici de câteva zile și pot spune că mi-am găsit liniștea. La oraș mă trezeam în […]

Prăpastie Dumnezeu e surd Şi când trebuie să-i spun ceva Îi scriu pe-o foaie de hârtie. Aşa se procedează Cu toţi surzii. Dar mie nu-mi înţelege scrisul Şi când îl văd cum se scarpină-n aureolă În faţa unei conjuncţii, Mă gândesc că mult mai uşor ar fi Să i-o urlu-n ureche. Asta şi fac, Dar […]

Pândește la colț un ochi străin de întuneric. La prima vedere, în suflet mi se preling ozocherite sentimentale, din buze îmi cad irupții obscure, iar cele văzute nu pot fi decât din cerumen. Dacă mă ascund mai bine… Văd clar – Lacrima unui ochi străin de ceară. E ea – Ibovnica nălucirilor. E azi – […]

Tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte. Uneori se mişcă dintr-un braţ şi câteva frunze îţi cad înainte. Cu ovalul feţei se stă înclinat spre o lumină venind dintr-o parte cu mult galben în ea şi multă lene, cu trambuline pentru săritorii în moarte. Tu ai un fel […]

* Păcală: Femeia? Mortal de bună! Tândală: Şi, mai trăieşti, Păcală?! Păcală: Oho! *Păcală: Domnule, ştii cum e cu perfecţiunea: de ce-ai atins-o, de ce-ai mai atinge-o! Tândală: Păcală! Păcală: Touchez-la, monsieur! * Tândală: Îţi place Bacovia, Păcală? Păcală: Când plouă, cred că Dumnezeu… nu recită poezii! Tândală: Dar ce face? Păcală: Face schimb de […]

În adâncul sufletului meu În adâncul inimii mele Se-aude un cântec fără versuri – Un cântec ce trăieşte În sămânţa inimii mele. Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament; Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană Şi zboară, dar nu peste buzele mele. Cum să îl cânt? Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul […]

Curg orele prin mine… Pe gene se răsfiră razele dimineţii aşa cum bradul îşi scutură gândurile peste tăcerea munţilor. Buzele murmură minute roşii rămase din vara cu cireşe coapte, minute triste dintr-o toamnă cu umbre umede, cenuşii… Minute albe, minute verzi mă aşteaptă la intersecţia anotimpurilor, lângă ceasul încărunţit. În timp ce scriu, secundele mă […]

Sentimentul zilelor Războiul începe întotdeauna duminica dimineața la zece Și, dacă-i senin, până spre seara la șase, pier cu duiumul eroi. Pentru pace, se cere sobrietate, un aer ceva mai rece: Pacea se-ncheie-n zori, de obicei la cinci, joi. Femeile pe care le cauți se oferă după-amiaza la trei, lunea: Atunci, abandonează convenții, veștminte, rețineri. […]

Poveste simplă Şi deodată amintirile-mi pecetluiesc buzele şi deodată simt masca de piatră a sfinxului şi surâd cu buzele mele de piatră, totul s-a întâmplat cu milenii sau cu câteva clipe în urmă şi surâd chiar acestei dileme şi masca de piatră mi se lipeşte pe faţă şi n-o va mai smulge decât pentru a […]

Pe lungi spinări de toamne sângerii rupând din ramuri bocete de trăsnet, am împletit amurgu-n ochii-ți vii, să-mi sting căderea-n dulci tristeți de foșnet. M-am îmbrăcat cu străluciri de stea în catifeaua timpului edenic, punând arcușul vieții-n giulgi de nea, și, versul cel de taină într-un sfeșnic. Am împletit din ploaie lungi cărări grăbind spre […]