CENACLU

În urma noastră rămân cuvinte. Ce se poate scrie pe o cruce? Un nume, două date, un vers sau o floare, semne ale trecerii noastre vremelnice pe pământ. Spre neuitare. Mergând în Cimitirul Tudor Vladimirescu, am remarcat un scris aparte, tăiat adânc în trupul crucii şi mi-am plimbat ochii pe funiile perfecte, împletite pe cant. […]

trăiesc în gânduri învelite în ceață cine sunt de ce sunt unde merg de ce merg într-un timp pierdut în răstimp o idee greșită a timpului real sau poate ireal pășesc într-un răgaz al luminii întins pe un covor de gânduri în neliniștea somnului născut din lacrima timpului în jur stele pustii aș fi plâns […]

Cerul de-opal s-a uzat, iar timpul ancestral e vechi, sufletu-mi vetust e spart în infinite, deșarte perechi… Îmi voi purta pașii molatici de-a lungul potecilor cu vise, ochii-mi vor privi sălbatici în inimile albe deschise. Buzele-mi udate cu mir șopti-vor vechi romanțe de iubire unde atingerile-s de cașmir, iar noaptea-ngheață orice simțire… Vântul efemer al […]

mi-ai dat şi porţia ta de oxigen şi m-am rotit toată ziua ca floarea soarelui dar n-am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai spus pe toate le-am aşezat în ordine inversă ca sărutul de la tălpi la creştet le-am împerecheat într-o rimă perfectă şi de atunci nu mai ştiu cine sunt sunetul viorii acompaniat […]

Romanță precupeață Ieri seară, după cină plictisită de-atâta fericire de rutină m-ai cumpărat, iubito pe-o poală peticită de lumină Nu știu de prețu-i bun sau rău și chiar nu vreau să știu mă jur pe bunul Dumnezeu Eram al meu eram stăpân pe mine mă împăcam cu mine bine uneori pâinea mi-o câștigam ca fiecare […]

Curg zilele ca petalele smulse de vânt. Mi-e sete de-o secundă doar cu tine. Mi-e inima mai veștedă ca ieri și când Mă-ntreb de-ți mai amintești de mine Mai șterg din lacrimile amare curgând Pe obrajii palizi de-așa puține zile senine. Curg zilele ca ploile șterpelite de soare. Și doare cum cuvintele s-ar face auzite… […]

Pe fotoliul îmbrăcat cu piele fină de căprioară ucisă de-un nemilos vânător, stau și-mi așez privirea pe vaza ce zace de ani pe servanta din lemn de stejar – vaza tinereții mele, păstrată cu sfințenie; nu-i nici un Murano, nici cristal de Bohemia, e o sticlă românească, albă cu flori de nu-mă-uita, primită într-o însorită […]

Primăvara… O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrine, versuri de un nou poet, În oraş, suspină un vals de fanfară. O lungă primăvară de visuri şi păreri … O lungă deşertare zvoneşte împrejur, E clar şi numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O […]

-Nu vreau s-ajung să fiu chemată de urgenţă şi să am şocul vieţii mele. S-o găsesc înţepenită în casă (răguşeşte subit şi tuşeşte ca pentru a-şi curăţa ceva din gât)… Ah, Doamne!… Poate am greşit c-am adus-o, dar ce era să facem? Doar a fost de acord. Acum ce-i trebuie? Nu-nţeleg ce vrea, ce nu-i […]

Îl zăresc. Se ascunde timid printre firele de iarbă. E verde asemenea lor, doar petalele-i galbene ce furau ceva din lumina solară îl scoteau din anonimat. Așa este. El este unic. Strălucește! M-am apropiat de el ușor și i-am simțit tresărirea. Cred că m-a perceput ca pe o umbră gata să-i înghită lumina solară ce-i […]