Sărutul

în noapte au țipat cocorii
se sting tăcuți acum și norii
goniți de vântul aprig din apus

mai cade câte un gând
se scaldă pulberea de stele
în orizontul efemer

mai plâng tăcutele egrete
pe malul râului pribeag
eu rătăceam după o fată

pleca și luna îmbufnată
că n’a fost ea
aleasa cea dintâi

eu alergam după o codană
cu părul lung, prelung
și buzele cochete

mi-ai cântat atunci, în noapte
un cânt sau poate un descânt
adus de tine pe acest pământ

am mângâiat femeia, în ploaie
a suavă visare
la capăt de țărm, lângă o mare

țipa în roua dimineții
un sân abia trezit
din tainică îmbrățișare

iubita mea,
păcatul unui veac
mi-e dor, mi-e dor de tine

se ofileau pe câmp iar macii
veneam la mândra mea
ea iarăși pleca, pe drumul de jos

îmi era frig fără tine
visul, un zbor fără aripi
iubirea noastră a plecat femeie

plângea și crângul
plângea iarăși
se răsfrângea în tăcutele boschete

unde am sărutat odată
doar o dată, pentru prima dată
o fată

cu degetele îți acopăr trupul
departe, marea coboră din amintire
aproape, tot mai aproape

hai vino și cântă, cântă femeie
o noapte îți mai cer
apoi pot să pier, eu, biet trubadur efemer

Sursa foto: yogaesoteric.net