Rodica Oniga 
Trebuie să întindem mâna
spre cerul ostenit ce îl ştim
foşnindu-ne sub piele demult.
Trebuie să uităm din altă poveste.
Trebuie să ne temem de otrăvite aduceri-aminte.
Trebuie momente de zi, de seară
ca să trecem dezgheţaţi în rostiri.
Trebuie un drag dor-miracol
din care să nu mai ieşim săptămâni
decât lucind între cer şi pământ.
